Încă un „tunel” în oraș, la fostul Club al Tineretului. Povestea tristă a unei case ca o bijuterie

O clădire care are aproape 300 de ani, aflată aproape de centrul orașului, se deteriorează pe zi ce trece. Povestea ei este lungă și tumultuoasă, aici a fost muzeu armenesc, pe vremea lui Ceaușescu  răsuna muzica occidentală,  apoi a făcut și obiectul unui proces în justiție. Acum arhitectura ei este completată nefericit de un „tunel” cu picioare din lemn.

Casa de pe strada 1 Decembrie 1918 nr. 16 din Gherla a fost câțiva zeci de ani, în timpul comunismului, dar și în perioada care a urmat, sediul Clubului Tineretului. O inscripție ruginită pe poarta din fier forjat de la intrare amintește trecătorilor acest lucru, chiar dacă sunt deja cinci ani de când a intrat legal în administrarea municipalității locale, iar porțile sunt tot închise.

Planurile pentru clădirea redobândită a orașului erau ca aceasta să fie reparată, modernizată și aici să se mute muzeul de istorie. Dar de la plan până la faptă e cale lungă.

Reparații la clădire nu mai  știe nimeni când s-au făcut ultima dată. Administratorul anterior, Fundația Pentru Tineret, a fost mai puțin preocupat să aibă grijă de clădire și a urmărit doar să mai scoată un leu din darea în folosință a spațiilor. Așa că tencuiala a început să cadă, acoperișul s-a distrus, ploaia a pătruns în interior și a făcut ravagii.

De două săptămâni, aici au apărut mai multe schele, dar și un „tunel” pentru trecători, pe trotuarul de la șoseaua principală. „Se fac lucrări de intervenție, sunt măsuri de urgență pentru protecția trecătorilor și a ce se mai poate salva din interior, pentru că starea în care se află clădirea este destul de periculoasă”, spune Vasile Morar, șeful Direcției Urbanism din primăria Gherla.

Morar a mai precizat că primăria a depus un proiect pe fonduri europene pentru reabilitarea clădirii. Este vorba despre o investiție de 2 milioane de euro, care deocamdată nu a primit finanțare.  Până vor sosi banii, s-a luat măsura protejării oamenilor care trec zilnic prin zonă, prin construcția unui acoperiș provizoriu.

Din păcate, cazul nu este singular. Un acoperiș identic s-a ridicat în urmă cu doi ani la Liceul Tehnologic, în Piața Libertății. Și aici sunt planuri de reparații la pereții exteriori, dar nu se poate avansa deocamdată. „O parte a clădirii este revendicată de biserica greco-catolică. Au o cerere la Comisia specială de revendicare, dacă se respinge cererea lor, clădirea e a noastră și ne putem apuca de lucru, dar va trebui să facem un proiect de reabilitare”, spun cei de la Urbansim.

Povestea unei case vechi

Construcția casei este datată 1747, dar pe o fereastră laterală este menționat anul 1744. În Gherla sunt doar două case vechi cu etaj care nu se află în piața centrală: aceasta și clădirea muzeului de istorie.

Chenarele ferestrelor de la fațadă sunt printre cele mai frumoase din oraș și cele mai reprezentative pentru barocul civil din Transilvania. Chenarele de la ușile din interior de la parter  au o expresie apropiată de Renașterea întârziată transilvăneană.

Poarta are o pietrarie de o calitate ieșită din comun, cu coloane ionice cu caneluri și capitel. Peste a doua cornișă a porții se găsesc trei busturi de turci, iar frontispiciul este împodobit cu ce a mai rămas din blazonul familiei.

Sistemul compozițional al clădirii se găsește azi în Palatul Teleki și la casa Filstich-Kemeny din Cluj, unde coloanele au fost eliminate la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar balconul stă azi numai pe console.

Casa are și subsol, care inițial este posibil să fi fost sub întreaga clădire, cum este firesc pentru o casă cu etaj, dar se poate ca acesta să se fi prăbușit la un moment dat, astfel că azi, o parte este inaccesibilă. Și anexele din fundul curții au un caracter de excepție.

Casa Vasilian de-a lungul timpului

Nobilul armean Vasilian este cel care a ridicat casa de la șoseaua principală. După sosirea la Gherla, armenii au dat mare importanță educației copiilor, astfel au înființat aici gimnaziul de băieți, iar lângă biserica Solomon, gimnaziul de fete. La început s-a făcut școală doar în limba armenească, iar mai apoi și în limba  maghiară și germană. După ridicarea altor clădiri, școala s-a mutat.

Din 1842 până în 1855, aici a funcționat Institutul militar Ferdinand Carol, care aparținea de Regimentul 51 Cluj. Apoi a fost școală elementară. Din 1881 a funcționat primul muzeu din Gherla și între primele din Transilvania, înființat de Szongott Kristoff. Din 1907 găzduiește Uniunea Muzeului Armean.

Vasilian însemna familia lui Vasile, sau băiatul lui Vasile. Numele nu s-a format din românescul Vasile, ci din Basilius, Blasius, Vlasius. Sfântul Blasius (Vlasie), protectorul durerilor în gât, a trăit în oraşul Sebastia din Armenia.

După venirea în Transilvania, familia Vasilian și-a tradus numele  în corespondentul maghiar Laszlofi. Pe parcurs, au procedat la alte maghiarizări specifice, Laszlofy și apoi Laszloffy.

Urmași ai nobilului Vasilian au ajuns primari ai orașului: Asvadur Manugi Nasturenţ (Laszloffi Bogdan), între 1766-1678, Laszloffy Emanuel  între 1800-1802, Laszloffy Antal între 1809-1810, Laszloffy Antal între 1862-1867. În 1870, orașul Gherla l-a trimis pe Antal Laszloffy ca deputat în Reichstag (parlament).

Comuniștii la putere

În 1948, casa Vasilian a fost naționalizată de comuniști și a trecut în proprietatea statului român. Apoi a intrat în patrimoniul UTC – Uniunea Tineretului Comunist, care a înființat aici Clubul Tineretului. Clubul desfășura activități culturale, educaționale, sportive, recreative pentru tineri.

Până în 1990 a funcționat singura discotecă din oraș, care avea program în weekend. Era locul preferat de tineri pentru că doar aici se mai putea dansa pe muzica din Occident, eliminată complet la sfârșitul anilor ’80 din programele de radio și televiziune.

După Revoluție, patrimoniul bogat al UTC din întreaga țară a fost preluat de Fundația Pentru Tineret, care și-a continuat și extins activitățile, dar în cele mai multe cazuri, a urmat o devalizare cruntă și fără control.

La Gherla, Clubul Tineretului a avut activități bogate în anii ’90. Aici s-au ținut cursuri de specializare în diverse domenii – dactilografie, contabilitate, croitorie, dans modern și dansuri populare, orientare turistică, s-au organizat proiecții de filme, discotecă, s-a deschis un bar, o sală de biliard, sală de culturism, aerobic. S-au organizat numeroase concursuri de dans, culturism, concursuri de frumusețe. În incintă a mai funcționat un magazin de închirieri casete video și un chioșc alimentar. În corpul din fundul curții, o făbricuță producea sticlărie.

La începutul anilor ’90 clubul a preluat microstațiunea Sărătura și a înființat Discoteca Ring, în parcul mare al orașului.

Decăderea

De pe la mijlocul anilor ’90 au apărut primele semnale privind starea clădirii, în care nu s-a investit nimic. De atunci, aceasta s-a degradat în continuu. La un moment dat s-a pus problema insuficienței spațiilor de învățământ de la liceul Ana Ipătescu și a funcționării unor clase la club.

Activitățile s-au restrâns până la dispariție. A mai funcționat doar barul și discoteca, s-au mai dat spații în chirie („Blue”, „Barbar”), dar în cele din urmă, din lipsă de clienți, s-a pus lanțul pe poartă.

Din Sărătură a mai rămas un schelet, după ce s-au distrus cabanele și s-a furat tot ce era la îndemână. Discoteca Ring a trecut în administrare privată.

Cu casa la proces, cu cleștele la poartă

Au mai trebuit să treacă câțiva ani până când primăria Gherla a descoperit că Fundația Pentru Tineret  avea doar în administrare clădirea și că nu ar fi proprietarul ei. Cazul a ajuns în instanță, iar în 2015, fundația a renunțat la proces.

Cu toate acestea, pe poartă a rămas un lanț gros, care a împiedicat accesul noului stăpân. Doar cu un clește uriaș, în prezența forțelor de ordine, s-a putut pătrunde înauntru și constata starea extrem de proastă a localului.

În anii care au urmat, fenomenul de deteriorare a continuat. Acoperișul turnului a fost complet distrus, iar acoperirea cu o folie din plastic nu a rezolvat mare lucru.

Prin lucrările făcute de o echipă de muncitori zilele trecute s-au mai acoperit găurile din acoperiș, ca să nu plouă în interior.

Viitorul casei Vasilian stă în continuare sub semnul incertitudinii.  O bijuterie arhitecturală așteaptă acum banii europeni, despre care nu poate spune nimeni cu exactitate când și dacă vor veni. Dacă ar vedea cum arată casa azi, Laszloffy s-ar răsuci în cripta de sub catedrala armenească.

surse: Virgil Pop – Armenopolis, oraș baroc; Kristof Szongott – Genealogia familiilor armene din Transilvania; Kristof Szongott – Orașul liber regal Gherla; ziarul Adevărul de Cluj

Clubul Tineretului recuperat cu forţa. S-a spart lacătul de la intrare, cu jandarmii. Inăuntru dezastru – FOTO