Este celebru cazul lui Petrache Lupu, țăranul din Maglavit (Dolj), care l-ar fi întâlnit pe Dumnezeu, în 1935. La scurt timp, un tânăr din Mintiu Gherlii ar fi avut parte la rândul său de o experiență divină, scriau ziarele vremii.
Petrache Lupu, care a murit la vârsta de 87 de ani, în 1994, a fost un țăran care a pretins că a avut mai multe viziuni divine în cursul anului 1935, într-un loc numit La Buturugi. Conform relatărilor lui, pe care le repeta cu ocazia fiecărei predici pe care o ținea oamenilor, evenimentele s-au petrecut în felul următor:
A trecut o săptămână, dar Petrache n-a spus nimic, nimănui. Nu că i-ar fi fost frică de cineva, dar ca să nu râdă lumea. A doua Vinere iarăși i s-a arătat Moșul. L-a întrebat: de ce n-ai făcut ce ți-am poruncit ?
El s-a rugat să-l ierte. Moșul i-a spus: Să-ți faci datoria. Dar iarăși a trecut o săptămână și n-a spus nimănui. Nu că s-ar fi temut, dar să nu râdă lumea. In Vinerea a treia, în același loc, lângă tufa de plop i-a ieșit Moșul în cale. Cu glas gros și tare ca tunetul l-a întrebat: De ce n-ai spus oamenilor? De ce nu ți-ai făcut datoria? El s-a rugat din nou să fie iertat. Să mergi, zicea Moșul, să mergi să spui. El a zis că nu poate să meargă la lume. Cum să merg la lume, să râdă lumea? Moșul i-a spus să nu se teamă. El îi va ajuta să nu se teamă de nimeni, când va spune ce-i poruncește Moșul”.
După ce omul a relatat ce i s-a întâmplat, a luat naștere un fenomen de amploare: între 1935-1936 se estimează că peste 2 milioane de oameni ar fi fost în pelerinaj la Maglavit.
pelerinaj la Maglavit, 1935
La trei ani după viziunile lui Petrache Lupu, ziarele centrale scriau că unui tânăr din Mintiu Gherlii i s-a arătat Maica Domnului.
I s-a arătat Maica Domnului şi de atunci face minuni. Senzaţional caz din comuna Mintiu
De vreo patru zile a ieşit vestea că tânărul Gheorghe Hodiş al lui Ilisie, în vârstă de 21 de ani, din comuna Mintiu i s-a arătat Maica Domnului în vis şi de atunci face minuni.
Vestea s-a răspândit ca fulgerul în toată regiunea şi de atunci, la casa tânărului este un adevărat pelerinaj. Gheorghe Hodiş, un flăcău înalt, cu faţa de ascet şi privirea tulbure şi obosită, povesteşte la toţi cum i s-a arătat Maica Domnului în vis şi I-a învăţat să predice oamenilor.
În camera sa întunecoasă sunt improviziate două altare cu icoana Maicii Domnului şi lumânări aprinse ard în jurul icoanelor.
El primeşte câte un singur pelerin, pe care îl pune să se roage în genunchi la o icoană, iar el la altă icoană, tot în genunchi, se roagă timp de aproape o oră până când cade într-un fel de hipnoză sau transă, după care începe să spună pelerinului fapte din trecut sau ce va fi în viitor.
EI împarte, totodată cu preţul de 15 lei, sticluţe cu apă luată dintr-o anume fântână arătată de Maica Domnului.
Din sutele de pelerini ce au luat contact cu acest presupus iluminat, o parte au rămas miraţi de adevărurile spuse, iar alţii sunt sceptici.
Totuşi pelerinii sosesc mereu. Autorităţile au raportat cazul superiorilor pentru lămurirea şi cercetarea cazului de către specialişti. Din cercetările personale credem că nu e nimic extraordinar, ci avem de a face cu ceva cu totul patologic. Medicii n-au apucat încă să se intereseze de acest caz.
ziarul Curentul, 24 septembrie 1938
Părerile privitoare la veridicitatea unor astfel de revelații au fost împărțite. Scriitorul și teologul Nichifor Crainic spunea că Petrache Lupu nu se credea sfânt și nici nu cerea bani pentru a înființa o mănăstire pe locul revelațiilor. Totuși, a ajuns la punerea pietrei de temelie a mănăstirii de la Maglavit, ca urmare a numeroaselor donații, având în intenție și construirea unui spital.
O poziție pe acest subiect a avut și marele istoric și om politic Nicolae Iorga.
Nu e vorba însă de amestec, ci de rolul bisericii. Ea este o instituțiune încheiată, sprijinită pe canoane și stăpânită de o ierarhie. Nu e permis nimănui să facă acțiuni personale, ci trebuie să aștepte, preotul ca și episcopul, cercetarea prin Sinod a cazului care se produce și hotărîrea acestuia. Iar când se constată o minune, ea nu poate fi alături de improvizație și locuitori. Între biserică și folclor nu poate să existe colaborație. Biserica nu se poate inspira de la fenomene populare, fiindcă atunci ea se schimbă din zi în zi. Eu nu pot aparține decât unei biserici statornicite, iar nu unei acțiuni demagogice și căzută în anarhie. N. Iorga despre cazul de la Maglavit, ziarul Neamul Românesc, 18 octombrie 1935