Despre iarna anului 1938 din Romania, ziarele vremii scriau ca era una foarte grea. Atât de rece era vremea încat lupii au coborât din pădurile muntoase și au intrat în sate, în căutarea hranei, aflăm din arhivele de presă. Frigul teribil ar fi fost cauza unui accident aviatic, soldat cu doi morți.
Sub titlul „Iarnă severă în Europa, Crăciun alb la Paris și Londra”, ziarul Pesti Naplo care aparea la Budapesta scria în ediția din 28 decembrie 1938 că peste Europa domnește o iarnă grea.
De Crăciun, parizienii s-au trezit cu străzile acoperite de zăpadă, așa cum nu se întamplase de mult timp. Crăciun alb a fost și la Londra, iar peste ocean, în America, ninsorile căzute au provocat o mulțime de accidente.
Ziarul mai scria, citând ştirile care soseau din București și din Transilvania, că s-a dezlănțuit un viscol teribil, care a întrerupt rețeaua de telefonie în mare pare dn țară.
MINUS 20 GRADE LA GHERLA, scria cu litere mari pe 24 decembrie ziarul Universul. „De 12 ore, bântuie în localitate şi împrejur un ger groaznic. Temperatura a scăzut brusc până la –20 grade, la care deocamdată se menţine, spre deznădejdea oamenilor nevoiaşi.
Un avion de vânătoare, de la flotila de aviaţie Someşeni, a căzut azi, la ora 10 dimineață, lângă Gherla. Ofiţerul observator Radomschi şi adjutantul pilot Dinu Aurel au fost omorîţi. Ofiţerul era originar din Cernăuţi. Accidentul s-ar datori unei pene de motor. Avionul este complet sfărâmat. De la Cluj a sosit de comandor Nemescu, care face cercetările”.
Același ziar a revenit a doua zi cu detalii.
„Cum s-a prăbuşit avionul „Set“ lângă Gherla – Noi amănunte
Ieri la ora 10 dimineaţa un avion de vânătoare de la flotila de aviaţie Someşeni s-a prăbuşit lângă podul de fier, din dreptul comunei Mintiu. Căderea avionului a fost observată chiar din oraş şi imediat s-a pornit la locul accidentului cu maşini.
Locuitorul Alex. Bunea, din Buneşti, care se afla la 200 m. de locul unde a căzut avionul a alergat să dea ajutor piloţilor. Truda i-a fost zadarnică, însă, căci piloţii, care erau sub sfărămăturile avionului, nu mai dădeau semne de viaţă.
Imediat au sosit apoi d. Oniţiu, şeful poliţiei din Gherla şi şeful postului de jandarmi din Mintiu şi vreo câteva sute de curioşi. La faţa locului au mai venit unii: col. Petrescu, prefectul judeţului, însoţit de d. căpitan Ştefănescu şi primprocuror Spireanu, comandor Cernescu, comandantul flotilei, comandor Radu şi medicul Diașcov.
Deşi avionul s-a prăbuşit numai de la 10-20 m. înălţime, aparatul care era un „Set“ de vânătoare s-a sfărâmat complet, făcând o gaură adâncă în pământ. De sub sfărămăturile avionului au fost scoşi sublocotenentul aviator Orest Radomschi, în vârstă de 23 ani, originar din Cernăuţi, şi adjutantul pilot Dinu Aurel. Trupurile aviatorilor erau origibil mutilate şi fără capete, care le-au fost complet zdrobite, creierii fiind împrăştiaţi împrejur, pe o distanţă de câţiva metri. La mâna ofiţerului Radomschi s-a găsit ceasul de mână, oprit la ora 10 fără 2 minute, data exactă a prăbușirii.
CE DECLARA UN MARTOR OCULAR
Săteanul Alex. Bunea, care, cum am spus, se găsea lângă locul accidentului, povestește următoarele: după ce avionul a evoluat deasupra Gherlei a început să se coboare, făcând să se audă pocnituri în tempo neregulat.
Avionul a scoborât până la câţiva metri de pământ, voind să aterizeze, dar negăsind loc potrivit, s-a ridicat din nou câţiva metri de pământ, voind pe de podul de fier, a voit să facă un viraj înapoi, întrucât în faţă nu mai avea teren potrivit de aterizat. Dar in momentul acela avionul s-a răsturnat, coborând vertiginos cu elicea în pământ. La atingerea cu pământul s-a auzit o bubuitură formidabilă, din cauza exploziei rezervorului de benzină.
În urma cercetărilor făcute și a mărturiilor martorilor, s-a ajuns la concluzia că avionul s-a prăbuşit din cauza unui defect al motorului şi a pierderii de viteză.
Ambii aviatori erau necăsătoriţi şi făceau ultimul zbor inainte de sărbători.
Rămăşiţele nefericiţilor zburători au fost transportate la Someşeni.
Moartea lor a produs o profundă impresie în rândurile populaţiei, care, deşi de 20 ani era obișnuită să vadă zburând avioane zilnic, a fost cruţată de asemenea nenorociri”.
„La Gherla, un avion de recunoaștere militar s-a prăbușit din cauza frigului. În urma accidentului, pilotul Radwinsky* și locotenentul Dinu și-au pierdut viața”, anunţa și ziarul Pesti Naplo acum aproape 80 de ani.
*numele unuia dintre piloți diferă, după cum se observă, de la ziar la ziar.
Ziarul Tribuna de la Cluj scria în ediția din 24 decembrie 1938: „Un avion militar tip D.E.D. No. 136 de la Flotila de aviaţie Someşeni, pilotat de adjutantul Dinu Aurel, având la bord pe sublocotentul I. Radomschi, făcând un zbor în regiunea Gherlei, s-a prăbuşit în dreptul hotarului comunei Mintiul Gherlei, ieri dimineaţă la orele 10. Avionul s-a sfărâmat complet, ambii aviatori încetând din viaţă.
La faţa locului au sosit imediat autorităţile, în frunte cu d. prefect de Someş, Petrescu, primprocuror Pireanu şi comandantul legiunii de jandarmi, căpitanul Ştefănescu Gh.
De la Cluj au sosit cu o maşină d-nii comandori Cernescu şi Radu şi căpitanul medic dr. Diacicov. Cu ambulanţa salvării gărzii Someşeni, cadavrele celor doi aviatori au fost transportate la Cluj. S-a autorizat înmormântarea. Ancheta este în curs.”
Despre același subiect a scris și ziarul Banater Deutsche Zeitung, apărut la Timișoara, pe 23 decembrie 1938. Articolul apărut atunci mai aduce câteva lămuriri despre împrejurările în care s-a produs accidentul aviatic.
„Gheața a fost fatală pentru avioanele militare. Din București se comunică: în zona Livada*, lângă Gherla, s-a prăbușit ieri un avion militar.
Investigația a dus la concluzia că înghețul a afectat conducta de alimentare, ceea ce a condus la căderea avionului. La locul accidentului au fost găsite cadavrele celor doi pasageri.”
* ziarul precizează un alt loc al prăbușirii, aflat la aproximativ 6 km de Gherla
Despre același subiect a scris și ziarul Curentul, din 24 decembrie 1938. „Gherla. Un groaznic accident de avion s-a întâmplat astăzi de dimineaţă lângă oraşul nostru. Avionul flotilei Someșeni, care executa un zbor de antrenament, având la bord pe ofiţerul Radovsky şi adjutantul Dinu Aurel, din motive ce urmează să se stabilească, s-a prăbuşit sfărâmându-se complect. Ambii ocupanţi au fost omorîţi.”
Pe 27 decembrie, ziarul revenea cu noi detalii. „Dăm următoarele amănunte în jurul groaznicului accident de avion petrecut în apropierea oraşului nostru, lângă podul de fier al Someşului. Între orele 9-10 dimineaţa, un avion de la flotila de aviaţie din Someşeni manevra deasupra oraşului. La ora 10, câţiva orăşeni au observat căderea avionului şi imediat, numeroşi curioşi au alergat la faţa locului.
Un sătean călător care era la câţiva metri de locul unde a căzut avionul a alergat să dea ajutor; însă aviatorii oribil mutilaţi nu dădeau nici un semn de viaţă.
Imediat au fost avizate autorităţile.
La faţa locului au sosit dl. Aurel Oniţiu, şeful poliţiei din Gherla, dl. colonel I. Petrescu prefectul judeţului, dl. prim procuror Spireanu, dl. căpitan Ştefănescu.
Avionul prăbuşit a intrat în pământ, făcând o groapă adâncă, sfărâmându-se complet şi mutilând groaznic pe cei doi aviatori, scoşi de sub sfărâmăturile avionului.
De la flotila de aviaţie Someşeni a sosit dl. comandor Cernescu, comandantul flotilei, dl. comandor Radu şi dl. dr. Diacicov, care au identificat corpurile celor doi aviatori. Ei sunt: sublocotenentul aviator Orest Radomschi de 23 ani, necăsătorit, originar din Cernăuţi şi adjutantul pilot Dinu Aurel, tot necăsătorit.
La mâna ofiţerului s-a găsit ceasul de mână oprit la ora 10, data exactă a accidentului.
În urma cercetărilor făcute şi în urma declaraţiei martorilor oculari, s-a constatat şi s-a ajuns la concluzia că avionul a coborît aproape de pământ, voind să aterizeze. Neavând teren potrivit pe malul Someşului, a încercat să se ridice din nou. În urma unei pane la motor şi a pierderii de viteză, s-a răsturnat pe spate şi în momentul atingerii cu pământul s-a auzit o bubuitură, din cauza explodării rezervorului de benzină.
Corpurile celor doi aviatori au fost transportate cu salvarea la Someşeni.”
În ziarul din 23 decembrie 1938, ziarul de limbă maghiară Ellenzek de la Cluj scria despre o altă variantă a împrejurărilor în care s-a produs accidentul. „Cluj, 22 decembrie. În apropiere de Gherla, lângă Livada, s-a produs ieri o catastrofă, în care un avion militar a luat foc în aer și s-a prăbușit.
La fața locului s-a deplasat o comisie de la Aerodromul din Someșeni, care după cercetarea epavei a stabilit că din cauza frigului, conducta care alimenta motorul cu combustibil s-a fisurat și a luat foc. A durat doar câteva momente pănă ca avionul să se aprindă. Piloții ar fi observat din timp flăcările și au încercat să aterizeze urgent, dar înainte să înceapă manevrele de aterizare, rezervorul a explodat și avionul s-a prăbușit la pământ. Cei doi piloți, locotenentul Radwinski și ajunctul Dinu au murit pe loc.”
Ziarul Uj Kelet din 23 decembrie 1938 mai scria: „Cei doi piloți ai aeronavei, Locotenentul Radusinschi și adjutantul Dinu au murit în condiții groaznice. Înmormântarea a avut loc joi, 22 decembrie, de la ora 16, cu o ceremonie militară. Prin fața sicrielor s-a perindat un lung șir de piloți, alături de comandantul aeroportului militar de la Someșeni și alți ofițeri”.
Revista Aeronauticei, apărută în martie 1939, a abordat ulterior subiectul, ilustrat cu figurile celor doi piloți.
Gândul mă transportă într-o lume necunoscută, unde caut să mă orientez pentru a dezlega sensul misterioasei taine a Morţii, care în chip atât de brutal şi de neînţeles frânge în două, două vieţi în floarea tinereţii.
Cu ei doi, doi tineri zburători în plină ascensiune a carierei lor, anul 1938 îşi încheie un bilanţ de tristă memorie, am putea spune cel mai bogat bilanţ de până acum, în jertfe pe altarul Aripilor Româneşti.
Dispariţia fulgerătoare din mijlocul nostru a lui Radomschi şi Dinu, ne-a împietrit inima de durere şi în mod deosebit mie, fiindcă mi-au fost mult apropiaţi sufleteşte.
Această apropiere s-a cimentat în curs de aproape doi ani, cât i-am avut sub comandă, în viaţă, pe aerodrom, gata oricând, la orice misiune în zbor.
Parcă-i văd şi citesc în ochii lor şi acum, acea pasiune negrăită pentru zbor.
În dimineaţa aceea, albul imaculat al zăpezii se aşternuse într-un strat subţire pe dealurile ce străjuiesc Someşul, pentru a cinsti parcă apropiata sărbătorire a Naşterii Domnului. Frigul nu era asprit, indicaţiunile meteo, arătând o zi liniştită, o zi calmă, cum puţine sunt in acest anotimp pe meleagurile Clujului.
În faţa hangarului, pasările de oţel îşi aşteptau stăpânii. Primii la apel au fost ei doi. De ce, nu ştiu! Nu le-aş fi dat să zboare – aşa am simţit pentru un moment.
Au insistat amândoi să facă împreună echipaj. Nu aveam motiv să mă opun, în afară de o nelămurită nehotărâre tristă, care pentru un moment am dat-o în seama unei indispoziţii personale, trecătoare. După producerea inevitabilului, am reflectat mult asupra imperfectei simţiri a bietei creaturi umane.
Înainte de a se urca în avion, Slt. Radomschi, în negrăita lui dragoste de zbor îmi spune:
– „Domnule Căpitan, deşi mi-am terminat orele de zbor ca pilot, vă rog, foarte mult, după ce mă întorc, să fiţi aşa de bun, să-mi daţi şi mie „doua ture de pistă“.
l-am răspuns afirmativ. Ca întotdeauna în asemenea ocazii l-am văzut mulţumit, plin de voie bună, cu ochii strălucitori de fericire. Alt dar mai de preţ nu i-aş fi putut oferi cu ocazia Sf. Sărbători.
S-a îndreptat zburdalnic către avion, ca un copil, şi l-a strigat pe Dinu:
– „Hai Dinule, hai mai repede, ce faci acolo?“
Dinu îşi potrivea ochelarii – după cum mi s-a părut însă nu avea motiv să întârzie – sau poate, cine ştie, avea şi el vreo presimţire…?!
Au decolat – i-am urmărit cum se îndreaptă spre Gherla, erau în cadrul misiunii.
Mi-am văzut apoi de lucru cu ceilalţi băeţi care zburau în jurul pistei.
Către ora 10 am început să scrutez zarea pe valea Someşului, îi aşteptam să se întoarcă la cuib. Dar.. poate chiar atunci, drama lor era în plină desfăşurare. Le-a post scris să nu se mai întoarcă niciodată.
La ora 10.20, o voce anunţă laconic la telefon: „Avionul 116 s-a prăbuşit în apropiere de Gherla, ocupanţii morţi“.
Nu-mi venea să cred – şi unul şi altul buni piloţi, ofiţerul bun observator.
Ne-am deplasat la faţa locului. Ofiţerul şi subofiţerul, împreună cu pasărea lor de fier, pe care până mai adineaori o stăpâniseră, dăndu-i viaţă, şi cu care sfidaseră văzduhul, nu mai erau decât un morman de fierărie, amestecat cu sânge de zburător şi glie.
Taina tragediei lor este taina noastră a aviatorilor. Taină pe care ceilalţi muritori nu o vor înţelege niciodată. Jertfa lor este jertfa noastră. Este jertfa pe altarul Patriei. Amintirea lor va rămâne deapururi în inimile noastre.
Să năzuim că prin pregătirea noastră morală şi profesională şi sacrificiul celor ce trec astfel în veșnicie să cucerim pe deplin ceea ce ei n-au reuşit: VĂZDUHUL.
Căpitan aviator loan Popa
Evenimentul de lângă Gherla nu este singular. În octombrie 1935, ziarul Universul scria despre un alt incident aviatic: „Un avion sovietic aterizează forţat in Ardeal”
„Gherla, 27 Octombrie. Un avion sovietic, care făcea cursa Moscova-Praga, a aterizat forţat lângă satul Săplac (azi Bunești, n.r.) din apropierea Gherlei, azi după-amiază la ora 5. La bord se aflau d-nul Camilski, directorul liniei Moscova-Praga, Grozda – şeful secţiei, doi piloţi şl un telegrafist. Avionul a plecat azi dimineață din Kiev şi după o escală la Iaşi, a pornit spre Cluj. Deasupra munţilor Carpaţi, timp de o oră au înfruntat o groaznică furtună, însoţită de zăpadă, din care cauză s-au rătăcit şi astfel avionul a aterizat forţat. Avionul este bimotor, are viteză de 250 km. pe oră şi cântăreşte şase tone.
Sosind autorităţile, au constatat câ avionul avea permis de trecere. Mâine dimineață avionul sovietic îşi va continua drumul. În timpul aterizării forțate, avionul a suferit mici stricăciuni.”
„Aterizarea forţată a unui avion sovietic lângă Gherla”, scria și ziarul Dimineața, din 30 octombrie 1935.
„La ora 4 după amiază, un avion sovietic de pasageri a aterizat forţat la 5 km depărtare de Gherla. Aterizarea forţată se datoreşte defectării aparatului de radio-telegrafie, a tubului de aer comprimat, al timpului nefavorabil.
Avionul bimotor făcea cursa Moscova-Praga. Pilotul nu s-a mai putut orienta şi a zburat timp de două ore deasupra Carpaţilor. Geamul din faţă fiind acoperit cu polei, orientarea se făcea numai cu busola. Cei cinci ocupanţi, şi anume Timofev Pavel şi Gradina Vladimir – piloţi, Coti Alexander – radio-telegrafist, Caminschi Vilhelm – director de linie și Grozea Ion – director aeronautic, au coborît şi au fost întâmpinaţi de comandantul de jandarmi al regiunii Gherla care sa îngrijit de încartiruirea lor şi de paza avionului. La ora 12 s-a adus aer comprimat de la Cluj şi avionul şi-a putut continua drumul spre Praga.”
Tot ziarul Universul a scris în 1938 despre o altă aterizare forțată. „Gherla, 10 ianuarie. Azi, la ora 5 după-amiază, un avion de bombardament de la flotila de aviaţie Someșeni, condus de pilotul Vasile Belmace, a aterizat forţat lângă râul Someşul Mic de lângă Gherla. Din cauza timpului extrem de nefavorabil, pilotul s-a rătăcit şi terminând benzina, a fost nevoit să ateriseze. Datorită iscusinţei pilotului, atât el, cât şl avionul au scăpat teferi. După aprovizionarea cu benzină, mâine dimineaţă avionul pleacă la Someșeni”.
foto: arhiva