taxi gherla telefon
alin tise pnl cluj
pro romania tiberiu baraian pro romania gherla alegeri locale 2020 candidat
feroterm gherla magazin centrala termica instalatii dej cluj stiri pentru viata cabinet veterinar gherla medic telefon locuri de munca sofer gherla mariflor dej cluj angajare xtru locuri de munca cluj tamplarie pvc gherla dej
banca sacalaia distrus

Tăierea de copaci de la Săcălaia, inspirată din „Prostia omenească”. Au distrus și intrarea în lac, noroc cu voluntarii – VIDEO

Cei care au prins vremurile trecute își amintesc că toate drumurile din țară, la sate ori șosele naționale, erau flancate de șiruri de copaci umbroși. Țineau de răcoare vara, protejau la vijelii sau viscol, împrospătau aerul. Pe măsură ce anii au trecut, sute și mii de copaci au dispărut. Au apărut în schimb șoselele cu un sens și jumătate și șanțurile din beton. Pentru reîmprospătarea memoriei, cum arătau drumurile cu copaci pe margine, pe șoseaua Gherla – Dej, prin anii ’70.

sosea copaci dej 1970

Încărcați în camioane cu destinație bine stabilită, copacii noștri au luat calea fabricilor de mobilă din țară, ori din afară. În occident lemnul e aur, iar legea pedepsește aspru tăierea. La noi, cu guvernanți fără minte multă și cu buzunare largi, primitoare de comisioane grase, s-a tăiat și se taie în continuare.

Cea mai recentă tăiere de copaci a început avut loc în urmă cu câteva săptâmâni, pe 25 mai, pe drumul de la Săcălaia spre Sic. Zeci de plopi au fost tăiați fără milă, chiar la solicitarea Consiliului Județean Cluj. De parcă domnul Tișe și alte personaje din subordine de pe la Cluj au plantat vreun copac acolo și îi doare undeva dacă mai fac umbră pământului sau nu (copacii).

Motivul este unul cât se poate de pueril: să nu-i rupă furtuna! În logica aceasta deosebit de profundă, ar trebui tăiați urgent toți copacii din țara asta. E ca în Prostia omenească, celebra poveste de acum 150 de ani.

De unde a pornit totul

O mică anchetă a afacerii cu copacii tăiați de la Săcălaia a condus la primăria comunei Fizeșu Gherlii, de unde ar fi pornit operațiunea Drujba. Primarul Vasile Lup a explicat că s-au primit câteva sesizări de la oameni pentru tăierea copacilor, după ce ar fi fost rupți de furtuni și ar fi produs pagube. Lucru adevărat, dar de la a tăia câțiva copaci rupți sau bolnavi, până la a rade tot, e cale lungă.

Primăria a făcut o adresă la Consiliul Județean Cluj, proprietarul drumului și al copacilor de pe margine, să vină să rezolve problema. Au intrat pe fir și marii iubitori de natură de la Ocolul Silvic Gherla. Angajații au marcat într-o manieră discutabilă pentru tăiere peste 60 de copaci „deosebit de periculoși” de pe șoseaua Săcălaia – Sic, unul după celălalt.

Hărnicia a fost mare și la Consiliul Județean Cluj. Cum alte probleme mai importante nu erau, a tras rapid o licitație de vânzare de masă lemnoasă, iar în scurt timp, drujbarii au intrat în acțiune. Ajunși la Lacul Știucii, declarat Rezervație Naturală, au tăiat zeci de copaci, care s-au prăbușit peste vegetație și vietățile care sălășluiesc acolo. I-au urmat îndeaproape camioanele care au încărcat rapid prețioasa marfă.

foto: 29 mai 2019

masina copac sacalaia

O sesizare făcută catre Garda de Mediu în acest caz a rămas fără nicio reacție. Angajații de acolo probabil sunt plecați deja la cursuri de perfecționare pe la mare, nu se ocupă ei cu astfel de mărunțișuri.

La locul tradițional de scaldă, un copac gros a rupt în cădere o masă din tablă și banchetele unde stătea lumea la un picnic, dar și pontonul de la intrarea în lac.

foto: 6 iunie 2019

lac sacalaia distrugere

ponton lac sacalaia rupt

Într-un cuvânt, au lăsat în urmă un dezastru mai mare decât l-ar fi făcut furtuna, cea de care se temeau atât de tare!

Unii cu distrusul, alții cu reparatul

Cele întâmplate la lacul de la Săcălaia i-a revoltat pe oamenii care și-au făcut un obicei, an de an, în fiecare vară, de a petrece timpul în natură, la plajă și la o baie în apa caldă și limpede. Reproșurile au curs la adresa responsabililor pe rețelele de socializare.

„În octombrie am planificat un zbor în România împreună cu vreo 40 de irlandezi, pentru o nuntă. Cam 10 dintre ei vor să vină la Săcălaia să „guste” din satul românesc, pescuit, valori etc…le-am arătat poze cu lacul, super încântată lumea, iar acum sunt în situația de a-i aduce la o mizerie odioasă. Super șmecherie, ce să zic…bravo Consiliul Județean Cluj, ai dat iarăși cu mucii în fasole!”,  a scris cu năduf un om.

„Ce au făcut acolo e nesimțire curată. Eu la mine în comună nu pot permite așa ceva”, a spus la rândul său primarul Ioan Sallai, de la Sic. „Înțeleg că pot fi probleme cu copacii, se pot toaleta, dar nu să tai așa în neștire!”

Și primarul de la Fizeș a admis că s-a întrecut măsura. A luat legătura cu firma care a tăiat copacii, care a promis că va pune la dispoziție lemn pentru refacerea pontonului și a băncilor.

Operațiunea Pontonul

Între timp, o mână de oameni care iubesc locul, n-au stat cu mâna în sân și au dat adunarea, pentru a repara ce se mai poate. „E pentru a patra oară când refacem pontonul. De vreo 15 ani încoace, unii îl strică, noi venim și îl facem la loc. Nu ne dăm bătuți, pentru că iubim locul ăsta”, spune un om din zonă.

galerie foto: imagini cu operațiunea Pontonul

galerie foto gherlaS-a făcut chiar și o chetă prin care s-au strâns bani pentru cele necesare la lucrări. A dat fiecare cât a vrut și cât a putut, iar rezultatele s-au văzut.

În jur de 20 de voluntari din Gherla și localnici s-au adunat la lac, la începutul săptămânii. Înarmați cu materiale și scule, au scos scândurile rupte, au făcut întăriri la picioarele de susținere, au pus praguri noi.

S-a lucrat pe arșiță mare, la peste 30 de grade, dar asta a contat prea puțin. S-a lucrat chiar și din apă, în condiții dificile. Din scândurile rămase, s-a improvizat o masă nouă, pe trunchiul copacului tăiat. Iar zona a fost curățată de resturile de crengi.

Spre seară, cei sosiți ca de obicei la baie, au putut păși spre lac pe un ponton nou.

foto/video 25 iunie 2019

sacalaia oameni baie lac

sacalaia lac ponton baie

Pentru comparație, drumul spre lac, cum era înainte, plin de copaci „uscați”:

sacalaia

…și cum e acum:

sacalaia

video: voluntarii la treabă după distrugeri

Toată bătaia de cap și nemulțumirile de la Săcălaia puteau fi evitate, dacă cei responsabili ar fi tratat cu mai multă atenție cazul: se puteau alege cu grijă copacii bolnavi, se puteau toaleta fără să se taie, iar unde s-a tăiat, cu grijă la locul căderii. Oricum s-au ales, cum se zice popular, cu frigiderele pline. Iar unii poate se regăsesc în povestea de mai jos.

Prostia omenească, poveste populară de la 1874

A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveștile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-i ușor.

Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră.

Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: „Aulio! copilașul meu, copilașul meu!”

Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:

— Ce ai, draga mamei, ce-ți este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când și cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Și?
— De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare!
— Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele!

Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, numai iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și năcăjit ca vai de el.

— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?

Atunci ele, viindu-și puțin în sine, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:

— Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă… duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba.

Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om!

Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea… Drumețul nostru, nedumerit, zise:

— Bună ziua, om bun!
— Mulțămesc dumitale, prietene!
— Da’ ce faci aici?
— Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordeiu, ca să am lumină, și nici că-l pot…
— Bre, ce trudă! zise drumețul. N-ai vrun topor la îndămână?
— Ba am.
— Ie-l de coadă, sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru.

Îndată făcu așa, și lumina soarelui întră în bordeiu.

— Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram să îmbătrânesc cărând soarele cu oborocul.

„Încă un tont”, zise drumețul în sine și plecă.

Și mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat și, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, își lucrase un car și-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ș-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proțap cu toată puterea, dar carul nu ieșea. Știți pentru ce? Așa: ușile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie ușorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumețul l-a învățat să-l desfacă în toate părțile lui, să le scoată pe rând afară ș-apoi iarăși să-l înjghebe la loc.
— Foarte mulțămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai învățat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului…

De aici, drumețul nostru, mai numărând un nătărău, merse tot înainte, până ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă! Un om, cu-n țăpoiu în mână, voia să arunce niște nuci din tindă în pod.

„Din ce în ce dau peste dobitoci”, zise drumețul în sine.

— Da’ ce te frămânți așa, om bun?
— Ia, vreu să zvârl niște nuci în pod, și țăpoiul ista, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă…
— Că degeaba te trudești, nene! Poți să-l blastămi cât l-ei blăstăma, habar n-are țăpoiul de scârbă. Ai un oboroc?
— Da’ cum să n-am?!
— Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr și suie-le frumușel în pod; țăpoiul e pentru paie și fân, iar nu pentru nuci.

Omul ascultă, și treaba se făcu îndată. Drumețul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând și alt neghiob.

Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea și altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât și, suindu-se pe-o șură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe șură. Vaca răgea cumplit, și el nu mai putea de ostenit…

— Mă omule! zise drumețul, făcându-și cruce; dar ce vrei să faci?
— Ce să fac, mă-ntrebi? Da’ nu vezi?
— Ba văd, numai nu pricep.
— Ia, hăramul ista e hămisit de foame și nu vre’ nici în ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă șură, să mănânce fân…
— Stai puțin, creștine, că spânzuri vaca! Ia fânul și-l dă jos la vacă!
— Da’ nu s-a irosi?…
— Nu fi scump la tărâțe și ieftin la făină.

Atunci omul ascultă și vaca scăpă cu viață.

— Bine m-ai învățat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca!

Așa, drumețul nostru, mirându-se și de această mare prostie, zise în sine: „Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură, la fân, n-am mai gândit!”

Apoi drumețul se întoarse acasă și petrecu lângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa.

Ș-am încălecat pe-o șa, ș-am spus povestea așa. Ș-am încălecat pe-o roată, ș-am spus-o toată. Ș-am încălecat pe-o căpșună, și v-am spus, oameni buni, o mare minciună!!

Operațiunea DRUJBA la Săcălaia, se taie zeci de copaci de pe marginea drumului Sic – Gherla, oamenii au sunat la 112 – VIDEO

sus(6)jos(35)

hayak cafenea pub club gherla dej cluj orar program tractari auto gherla dej cluj telefon

Lasă un răspuns