Povestiri din Gherla – vizita lui Ceauşescu

Pe 14 septembrie 1983, Gherla era in fierbere. Toti locuitorii orasului, de la soimi ai patriei, elevi, pionieri, utecisti si pana la garzile patriotice si angajatii de la toate unitatile erau mobilizati la soseaua principala si pe traseul de la stadion pana la Liceul Petru Maior. Motivul? Un eveniment de zile mari: vizita de lucru a tovarasului Nicolae Ceausescusi a tovarasei Elena Ceausescu, pe care intreg orasul trebuia sa-i intampine, cu ovatii.

Aflat in vizita de lucru in judetul Cluj, Ceausescu a ales sa viziteze si Gherla. Unul dintre cele mai mari obiective economice ale orasului la acea vreme era Combinatul de Prelucrare a Lemnului, de pe strada Clujului, intins pe 18 hectare, iar faptul ca aici se punea in functiune o noua fabrica, cea de chibrituri, a determinat stabilirea vizitei in acest punct.

Sositi de la Dej, unde vizitasera Combinatul de Celuloza si Hartie, Nicolae si Elena Ceausescu au aterizat cu elicopterul pe stadion, unde au fost intampinati de pionieri si oameni ai muncii, cu urale, pancarte, steaguri si stegulete.

Urcati apoi intr-un vehicul blindat, cei doi au parcurs orasul, pana la Combinat, o unitate intinsa pe 18 hectare. Cel care a trebuit sa ii intimpine pe oaspeti era inginerul Dan Rusu, director al Combinatului (intre anii 1975-1999). Dupa vizita la Combinat, Nicolae si Elena Ceausescu s-au intors pe stadion, de unde au luat elicopterul spre Cluj Napoca, unde a doua zi avea loc o mare manifestare populara, ocazionata de vizita in judet si de inceperea noului an scolar.

Profesorul Radu Orza preda in 1983 matematica la Scoala generala Nr. 1, insa antecedentele sale politice nu il recomandasera pentru a lua parte la manifestatie, spre deosebire de ceilalti profesori, care riscau pierderea catedrei daca le-ar fi trecut prin cap sa refuze participarea. Fotograf amator, si-a luat in acea zi aparatul pentru a imortaliza vizita tovarasilor. Inainte de trecerea coloanei oficiale, a facut o poza, la soseaua principala, in apropiere de spital, insa imediat a fost interpelat de un civil: „Tovarasul Orza, n-ai voie sa fotografiezi! Da-mi aparatul”. Insa profesorul nu s-a descumpanit si bagand aparatul in cutie a raspuns „Nu vi-l dau!” Astfel ca a reusit sa faca o singura fotografie in acea zi.

„Toate pregatirile si vizita m-au imbatranit cu 10 ani” – inginerul Dan Rusu, directorul CPL de atunci, rememoreaza vizita la nivel inalt de la Gherla

In acelasi an 1983, la o sedinta a Comitetului Judetean de Partid Cluj, se facuse o informare privind o vizita a presedintelui Romaniei in judetul Cluj. Abia cu 7-8 zile inainte de vizita am fost anuntat ca tovarasul va vizita Gherla, pe 14 septembrie.

A fost groaznic! In saptamana premergatoare vizitei au venit sefii, nu mai stiai care de unde sunt:un ministru adjunct de la industria lemnului, un director din centrala de prelucrare a lemnului Bucuresti, o droaie de alti ministri adjuncti, oameni de la securitate. In fiecare zi trecea prin unitate cate un secretar de partid de la Comitetul Judetean de partid sa vada cum merg pregatirile.

In momentul cand mi s-a spus ca intreprinderea va fi vizitata, au aparut niste tipi, pe care securistul de la Gherla, Hurlui, mi i-a prezentat: „Tovarasii sunt de la Bucuresti”. Mi-a fost prezentat un tip, mic de statura, care mi-a spus: “De acum inainte, eu stiu totul: unde mergi, unde te culci, ce mananci, ce vorbsti in casa, la birou. Stiu tot!”.  Acasa i-am spus sotiei: ”Fii atenta, sunt urmarit pas cu pas!”. Acel om a fost tot timpul in spatele meu, pe toata perioada pregatirilor pentru vizita si pana la terminarea acesteia.

Ceausescu ar fi trebuit sa viziteze de fapt fabrica de chibrituri, construita cu utilaje aduse din China, in schimbul unor marfuri exportate de Romania, insa fabrica nu era inca pusa in functiune la acea data, astfel ca s-a hotarat traseul unui tur prin celelalte puncte din Combinat.

Totul trebuia zugravit, vopsit, adunat, curatat, stivuit, aranjat depozitul, maturata curtea. Am marcat culoarele cu alb, dupa lege. Abia dupa aceea, mi s-a spus ca ca tovarasei nu-i plac culoarele vopsite alb, cum prevedea protectia muncii, asa ca am pus angajatii din fabrica de scaune sa umble peste ele, incoace si incolo, ca sa para vechi, sa nu avem probleme.

In curtea unitatii erau mai multe linii de cale ferata, iar un ofiter de securitate ne-a obligat sa punem la trecerile peste acestea, intre sina si contrasina, scandura decupata, rindeluita la nivel, pentru că tovarasa isi prinsese odata tocul intr-un loc ca acesta. In plus, s-a turnat bitum pentru nivelare completa, sa nu se intample ceva.

Am pus o conditie celor de la securitate cand s-a stabilit vizita in fabrica, si care ar fi dorit ca utilajele sa fie in functiune in momentul vizitei: “Daca dumneavoastra vreti sa mearga masinile, sa va asumati raspunderea!” Aveam scule placate, cu panze de circular vidia, lungi de 100 si ceva de metri. Daca ar fi sarit o bucata de lemn, la 17.000 de rotatii pe minut, cine stie ce s-ar fi putut intampla. Ar fi inceput sa traga cu pusca in noi. Spun asta pentru ca a fost cazul cand am avut accident mortal in unitate: o placuta vidia a zburat si a strapuns inima unui muncitor, care a decedat in scurt timp.

Timp de o saptamana, am facut pregatiri de dimineata pana seara tarziu, cand ne adunam toti responsabilii, pentru a face planul de actiune pentru a doua zi, ca sa fie totul gata la timp. Nici un detaliu nu a fost lasat la intamplare: inclusiv toaleta fiind dezinfectata, capacul, colacul si tragatorul au fost invelite cu tifon, s-a pus prosop sisapun nou, pentru situatia in care cineva din delegatia oficiala ar fi avut nevoie. Toaleta a fost pazita de cineva pe tot timpul vizitei.

In marea zi, pe la ora 10, unde este acum sediul BRD, aveam depozitat echipamentul pentru aparare civila: lopeti, tarnacoape, masti de gaze, lanterne. Am trimis pe cineva sa verifice sa nu dispara ceva, la cata lume era adunata acolo. Dupa trei minute, omul s-a intors alb la fata si mi-a spus: “Tovarasul director, am deschis usa, mi-a pus unul automatul in piept si mi-a zis: Iesi de-aici daca nu vrei sa mori!”. Apoi am aflat ca un pluton de militari de la trupele de securitate a fost cantonat in camin. Nu i-am vazut nici cand au venit, nici cand au plecat.

Cu vreo trei ore inainte de sosirea delegatiei, agitat, repetam textul pe care trebuia sa-l spun, tot miscandu-ma de pe un picor pe altul, inainte si inapoi. A venit unul de la securitate si mi-a spus: “Tovarase, opreste-te o data dracului, ca daca nu, te impusc!” Si cred ca ar fi fost in stare.

Secretarul de partid de la acea vreme de la Gherla, Minerva Zamfir, care era insarcinata si nu a venit la fabrica, dorea ca la aceasta importanta intalnire sa iasa in evidenta femeile. Ea a insistat sa faca prezentarile secretara de partid din Combinat. Aceasta trebuia sa spuna un text, pe care s-a apucat sa-l invete si sa-l tot repete. Insa in ziua cu vizita a venit un director de la Cluj, care a zis: “Nu, tovarasul director va face prezentarile!”

In mijlocul combinatului, intre fabrica de placaje si cea de pal, cam in dreptul podului rulant, ne-au insirat pe cei patru din conducere, de la partid, sindicat si UTC. A fost mobilizat tot personalul unitatii, iar printre ei au fost si cativa chinezi, dintre cei care se ocupau de punerea in functiune a fabricii de chibrituri,  ajutati de o translatoare. Ni se spusese unde sa stam fiecare, in ce pozitie fata de oficialitati: Ceausescu trebuia sa fie in dreapta mea, langa Elena trebuia sa fie sefa de sindicat s.a.m.d.

In intampinare a iesit sa-l salute ministrul, iar apoi ne-a prezentat pe noi, iar Ceausescu a dat mana cu fiecare. Dupa ce ne-a prezentat, a zis catre mine: “Acum ce-mi arati?” Am ramas surprins de vocea lui. Fata de timbrul de la discursurile lui de la tribune, radio sau televiziune, avea o voce blanda, de om milog.

I-am aratat macheta cu fabrica de chibrituri. “Si-acum ce mai vad?”

I-au placut pozele cu fabrica de furnir, in care care erau doua decupatoare de prin anii ‘61-’62. A vazut inceputul fluxului tehnologic la fabrica de placaj, unde erau niste masini mari. I-a mai placut cum iesea lemnul furniruit, aburind, din utilaj.

In capatul fabricii de scaune erau expuse produsele, aduse de la Dej sau de unde au apucat. sa le aduca. Noi faceam pal, placaj, furnir, erau produse neatractive pentru admirat. Aveam sectia de mobila, proaspat pusa in functiune, care nu prezenta mare importanta.

Faceam la acea vreme mobilier de gradina pentru export in Franta. Noi faceam partea de lemn si cea de feronerie, iar francezii ne trimiteau vopseaua si diluantul, materiale de calitate, care confereau rezistenta mobilei la soare, ploaie, sau inghet. Insa marea chimista prinsese din zbor idea ca pigmentii pentru vopseaua alba se obtin cel mai greu si sunt cei mai scumpi. Degeaba explicai ca era dat cu var sau alt colorant. Pentru ea, daca era alb, era scump. La finalul vizitei, Elena se ratoia la ministrul Dinca, luandu-l la intrebari despre cati dolari se obtin pe acele produse.

Pe tot parcursul vizitei, reporterii de la ziare, radio si televiziune care ii insoteau pe inaltii oaspeti, se calcau pe picioare, mergeau cu spatele, chiar si printre sinele de cale ferata, sa nu piarda nimic din vizita. Ma mir ca n-a cazut nici unul!

Ceausescu a tinut un scurt discurs la plecare, la microfon, in fata garzii, dupa care a urcat in ARO-ul gri prin spate. Inainte de a urca, a dat mana cu mine si mi-a spus, cu aceeasi voce miloaga: ”Te rog frumos, recupereaza timpul pe care l-ai pierdut cu pregatirea vizitei”. M-a daramat!

Imediat, au tabarat ziaristii pe mine: “Ce indicatii pretioase v-a dat tovarasul?” N-am putut sa zic ca mi-a zis sa recuperez timpul pierdut, insa le-am raspuns: “Foarte multe, dati-mi voie sa ma, retrag, sa fac un mic conspect.”

Toata lumea a spus ca a fost cea mai lunga vizita la o intreprindere din tot judetul Cluj: 25 de minute.

A doua zi, pe 15 septembrie, era programata la Cluj-Napoca o mare adunare. Inginerul Esztegar a trebuit sa plece cu 1.000 de angajati la Cluj la miting, cu un tren special. Moldovan Domnita, nu mai stiu sigur daca era presedinte de sindicat sau secretar de partid, a fost luata imediat dupa vizita, fara a fi anuntata. Nici macar sotul ei nu stia unde este. A doua zi a aparut la tribuna si a citit un discurs in Piata Mihai Viteazul din Cluj.

Adriana Fodor, acum profesoara de geografie la liceul “Ana Ipatescu” si la Scoala Generala Nr. 1, era in 1983 pioniera, eleva in clasa a VI-a la Scoala Nr. 1. Ea a fost printre copiii selectati sa ofere flori tovarasilor.

Ea isi aminteste ca, inainte de vizita, au fost dusi la sediul primariei vreo 30-40 de elevi. Secretarul de partid de atunci, Minerva Zamfir, avand in fata lista cu numele lor, a ales la intamplare un nume, chiar al Adrianei. “Ce i-ai spune tu tovarasului Nicolae Ceausescu cand i-ai oferi flori la plecare?”, a intrebat-o primarita.“Va multumim pentru vizita facuta si va invitam sa mai veniti pe la noi!”, a raspuns Adriana, dintr-o suflare. “Foarte bine, tu vei da florile tovarasului!” Impreuna cu Dinu Tetean, acum profesor la liceul “Petru Maior”, au fost selectati sa ofere flori inaltilor oaspeti. Au urmat, bineinteles,analizele medicale de rigoare. Insa datorita modificarilor din programul vizitei, oferirea florilor a fost scoasa din program pe ultima suta de metri.

Profesorul Alexandru Turdeanu era la acea vreme director pe probleme educative la Scoala Generala Nr. 1. Imbracat intr-un costum special de comandant, era mobilizat impreuna cu pionierii din scoala pe stadion, intre tribuna si poarta. Inainte fusesera selectati copiii care sa ofere flori oaspetilor, nu inainte de a li se face analizele, sa nu cumva sa transmita vreun microb inaltilor conducatori.

Li s-au dat tuturor stegulete, pe care le-au fluturat la sosirea elicopterului oficial. Indicatiile erau stricte: fara miscari bruste! La fel, se indicaserea dinainte lozincile care trebuiau strigate, celebrele “Ceausescu si Poporul, Patria si Tricolorul”, “Ceausescu si copiii” etc.

Vizita lui Nicolae Ceausescu la Gherla i-a marcat pe locuitorii orasului. Surprinzator, multi dintre cei cu care am stat de vorba despre acest eveniment, in special cei trecuti de prima tinerete, isi amintesc totul, pana in cele mai mici detalii. „Erau alte vremuri”, tine sa completeze aproape fiecare, „iar o vizita ca aceasta nu se uita usor!”

Multumiri tuturor celor care au ajutat la realizarea acestui material, prin punerea la dispozitie de informatii si fotografii: conf. dr. Marius Rotar, cercetator stiintific la Facultatea de Istorie si Filologie din Alba Iulia, ing. Dan Rusu, profesorilor Turdeanu Alexandru, Adriana Fodor, Radu Orza, Constantin Mârza.

Nicolae Ceausescu in vizita la Gherla, în 1983