Povestiri din Gherla: catedrala armenească în flăcări, în 1960 – VIDEO

Catedrala armeneasca, construita intre 1748-1798, are o istorie zbuciumata, marcata de prabusirea turnurilor, in 1780 si 1793, dar si de doua incendii. Cel mai mare dezastru s-a produs acum 50 de ani, pe 20 aprilie 1960, cand neatentia unor copii a dus la incendierea si arderea completa a acoperisului.

La vremea respectiva, clopotarul bisericii era un om in varsta, cu afectiuni la picioare, pentru care urcatul si coboratul in turn, pentru tragerea clopotelor, era o corvoada. Erau insa ocazii cand  in locul lui, mergeau sus  sa traga clopotul niste baieti pe care ii cunostea. Batranul ii astepta jos si dupa ce coborau, inchidea usa de la scari. Asa s-a intamplat si in dimineata zilei de 20 aprilie 1960, o zi frumoasa de primavara, cand batranul trebuia sa traga clopotul pentru un mort. De data aceasta le-a dat voie baietilor ca rasplata sa-si prinda si cativa pui de porumbei in podul bisericii. Acoperisul era acoperit cu tigla si din aceasta cauza era destul de intuneric pe pod. Ajunsi sus, baietii au aprins cateva chibrite pentru a se orienta, dupa folosire aruncandu-le pe jos. De la acestea s-au aprins cateva resturi din pod, iar de la focul care mocnea incet, s-au aprins excrementele uscate de porumbel de pe jos. Arderea a fost ajutata de curentii de aer de la vantul de primavara, care intra pe la streasina si pe la geamurile de iluminat de pe acoperis si incet, tot podul a fost cuprins de foc, structura de lemn a acoperisului incepand sa arda. Cam dupa doua ore fumul ce iesea din acoperis incepea sa devina vizibil, iar ceva mai tarziu au izbucnit si primele flacari prin acoperis.

S-a dat alarma, dar pompierii locali veniti la fata locului nu au putut face mare lucru,  rezervele de apa din fantanile caselor din apropiere foarte repede s-au epuizat, unii se uitau neputinciosi, cativa plangeau, altii au inceput sa salveze obiectele din biserica, temandu-se de prabusirea boltelor. Se aruncau prin geamurile de la galerii cartile si documentele depozitate, se scoteau obiectele bisericesti.

Intre timp au fost anuntati si pompierii din Dej si Cluj, dar nu era apa. Se spune ca au adus apa de la podul de fier de la iesirea spre Baita. Erau cateva masini de pompieri in lant care pompau apa, incercand sa stinga macar turnul mare, dar cu prea putin succes. Stropeau cu apa si cladirile din apropiere, pentru a nu se aprinde acoperisurile acestora din cauza caldurii mari si a bucatilor de tigla supraincalzite, care zburau peste tot. Se povesteste ca bucati de tigla au zburat pana pe strada Gelu.

In perioada imediat urmatoare incendiului, catedrala a fost examinata de o echipa de arhitecti de la Directia Monumentelor Istorice, care au intocmit un plan de renovare. Structura de rezistenta era slabita, iar pentru consolidare s-au luat urmatoarele masuri: centura de beton armat imprejur pe pereti si doua grinzi laterale tot din beton armat, trei plansee din beton armat in turnul mare. Alta masura luata a fost separarea turnului mare de spatiul podului si realizarea unei cai de acces izolate intre turnul mare si baza turnului mic, montarea a doua usi metalice, una la intrarea in pod si cealalta la intrarea in baza turnului mare.

Pana la sosirea ploilor de toamna, structura din lemn al noului acoperis a fost gata. Pentru iarna biserica a fost acoperita provizoriu cu carton bitumat. De mentionat faptul ca structura a fost asamblata jos la sol, cu piesele numerotate, dezasamblata si refacuta la inaltime.

A aparut o problema grava, invelirea cu carton bitumat nu era perfecta, umezeala si apa s-a infiltranu-se in boltele catedralei. Urmele infiltrarii se pot vedea si acum din interior pe frescele pictate pe bolte. De asemenea, exista riscul prabusirii boltelor din cauza variatiilor produse de inghet si dezghet. Ca sa evite acest lucru, s-au montat arzatoare de gaz in catedrala, care functionau non-stop pe parcursul iernii.

Primavara au fost reluate lucrarile, acoperisul final fiind cel din zilele noastre, cu tabla zincata.

Ca fapt divers, cu ocazia lucrarilor de renovare la saparea unei gropi pentru stingerea varului au fost gasite urmele cimitirului din jurul catedralei, o piatra de mormant, iar sub piatra, un os de picior. Mormantul respectiv probabil era din perioada cand era o capela in locul catedralei, demolata cu ocazia construirii acesteia.

Ceasul din turn a fost refacut de un mester din Brasov, pentru clopot insa nu erau bani. De aceea s-a ales solutia actuala, un magnetofon si un amplificator la „parter” si patru difuzoare metalice,  in geamurile din turnul mare. Ca material sonor a fost folosit sunetul clopotului catedralei din Koln si cel al catedralei Sf. Stefan din Viena. In primavara anului 2003 a fost modernizat echipamentul, deoarece cel vechi era deja foarte uzat, a fost inlocuit amplificatorul cu unul nou, respectiv magnetofonul cu un cd-player portabil, iar  pentru automatizare a fost montat un ceas electronic programabil.
Candelabrele din catedrala care s-au deteriorat partial cu ocazia incendiului au fost refacute.

Urmele incendiului din 1960 pot fi observate si azi, atat in turnul mare, cat si in pod si in cele doua turnuri mici, in care o parte din lemnarie si geamurile au supravietuit incendiului, la fel si un clopotel din turnul mic dinspre est.