Gherla, 1944, oraşul bombardat: „Am crezut că a fost ras de pe fața pământului!”

Toamna anului 1944. România schimbă tabăra și trece de la Puterile Axei – Germania nazistă, Italia fascistă și Japonia imperialistă, la Aliați – Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii, Marea Britanie și China. În Ardealul alipit la Ungaria în 1940 începe lupta de eliberare, la care participă aviația românescă și armata ucraineană. Până în octombrie este eliberată ultima bucată de pământ românesc, în nordul țării.

În 10 octombrie 1944, între orele 11 şi 12, un mic grup de avioane româneşti a apărut pe cerul oraşului, la înălţime obişnuită, îndreptându-se în direcţia Mintiu Gherlii, pentru ca apoi, brusc să se întoarcă, deoarece aveau misiunea de a distruge o garnitură de tren germană de aproximativ 15-18 vagoane, încărcate cu muniţie, ce se afla în staţia CFR din oraş. Se pare că muniţia din această garnitură era destinată frontului ce se apropia vertiginos de oraş.

Ceea ce a urmat, a fost ceva infernal, au fost momente de front adevărat. Prima bombă care a căzut în oraş a vizat distrugerea atelierului ambulant nemţesc de reparaţii a utilajelor de război, care era situat pe trenul viran, la acea vreme, de la intersecţia actualelor străzi Romană cu Fermei. Bomba a greşit cu puţin ţinta, deviind cu aproximativ 20-30 de metri şi căzând între casele de pe stradă Fermei, numerele 5-7. De pe urma acesteia nu au fost victime omeneşti, ci doar pagube materiale.

A urmat apoi un atac aerian al avioanelor de vânătoare, ce flancau bombardierul, asupra coloanei armatelor hitleriste şi horthyste ce se retrăgeau pe actuala strada Mihai Viteazul, dinspre centru spre Liceul „Petru Maior”. În urma acestui atac, cei vizaţi au fost spulberaţi ca de furtună, în urmă rămânând o privelişte de coşmar, cu trupuri de oameni sfârtecaţi, atârnând prin copaci.

Acest infern, cu acele peisaje apocaliptice, a continuat cu bombardarea garniturii de tren amintite. Deşi a durat doar câteva minute, acţiunea a fost urmată de explozia vagoanelor cu muniţie. În deflagraţia ce a avut loc, resturi ale vagoanelor au fost proiectate până sus pe dealul Epreskert, iar zgomotul produs şi incendiul provocat au fost atât de puternice, încât au fost auzite şi văzute din Dej, dejenii crezând că oraşul Gherla a fost ras de pe faţa pământului. Gara şi clădirile din jurul ei au fost distruse. Au mai fost bombardate cele două poduri peste Someş, şapte podețe, imobilul de pe strada Armata Roşie nr. 19.

În acest infern, închisoarea a servit drept loc de refugiu pentru localnici, cu atât mai mult cu cât, odată cu apariţia armatelor eliberatoare, porţile închisorii au fost deschise, iar o parte din cei aflaţi aici au fost eliberaţi. Eliberații părăseau închisoarea şi oraşul, având o bocceluţă subţioară, mai mult pe lângă ziduri şi cu frică în sân, pentru că muniţia a continuat să explodeze încă multă vreme după aceea.

Directorul şcolii normale de băieţi, dr. Augustin Taloş, salutându-şi colegii întruniţi în şedinţa din 3 noiembrie 1944, într-o informare privind evenimentele care au marcat şcoala între 1 aprilie – 1 noiembrie 1944, spune: „Bombardamentul a distrus aproape jumătate oraşul, în aşa măsură încât nu se va putea reface nici peste 100 de ani. Între casele deteriorate este şi edificiul şcolii noastre, care de asemenea a fost deteriorat în aşa măsură, încât nu se mai pot ţine cursuri în el fără să se facă reparaţii temeinice”.

Bombardamentul a produs pagube şi Şcolii de aplicaţie, evaluate la 12.000 pengo. Localul şcolii a fost grav avariat, motiv pentru care directorul Taloş a trebuit să mute şcoala într-un local închiriat de la armeni pe timp de 5 ani, orfeliantul armeano-catolic de băieţi, aflat la acea vreme pe str. Regele Ferdiannd nr. 33 (actualul spital).

La fel, a fost afectată şi bisericuţa armeano-catolică (în prezent lângă spital), care „avea geamurile distruse şi necesită reparații”.

În centrul orașului au fost distruse magazinele de pe strada Avram Iancu. Ulterior, molozul a fost înlăturat și s-au construit peste acele locuri două grădini de vară. Azi pe același loc se află blocul lung de 110 metri.

surse: Ioan Câmpean, Maria Moldovan – „Gherla pe treptele istoriei”, Virgil Pop – Armenopolis – oraș baroc

foto: arhiva

vezi pe același subiect:

Gherla bombardată, acum 75 ani – amintirile unui martor ocular, atunci copil, salvat de un acoperiș de tablă