Povestea vacii campioane Zana de la stațiunea Bonțida, supranumită „fântâna de lapte”

În anii ’60 funcționa în județul Cluj stațiunea experimentală Bonțida. Aici a fost cumpărată de la un târg de animale o vacă specială, Zana, care a început să dea producții record de lapte. Presa vremii a dedicat pagini întregi succesului înregistrat de vaca respectivă, supranumită „fântâna de lapte”.

Stațiunea experimentală Bonțida aparținea de Institutul Central de Cercetări Agricole (ICCA), care a primit această denumire în 1962, după ce Institutul de Cercetări Zootehnice, înființat în 1947 (derivat din Institutul de Cercetări Agronomice al României, creat în 1927), și-a schimbat denumirea.

Stațiunile experimentale aveau ca scop creşterea animalelor de specii si rase diferite care serveau pentru observaţiuni si studii ştiinţifice, crearea unor rase noi, controlul productivităţii animalelor din crescătorii particulare in vederea descoperirii exemplarelor cu însuşiri superioare.

Zana, vaca celebră de la stațiunea Bonțida

La stațiunea experimentală Bonțida a devenit cunoscută la începutul anilor ’60 vaca Zana, din rasa Bălțata românească.

Revista „Știință și Tenică” scria într-un număr din 1960: „Vaca Zana se situează în fruntea tuturor vacilor din ţară, avînd realizate în primele 100 de zile ale lactaţiei în curs peste 5.000 litri de lapte, cu producţia maximă zilnică de 57,5 litri de lapte, ceea ce indică o producţie totală anuală scontată de circa 12 000 de litri. Prin aceşti indici productivi superiori, vaca Zana se înscrie pe linia recordurilor mondiale, iar pe plan intern cu o producţie record care încă nu s-a obţinut în ţara noastră.”

„În legătură cu creşterea taurinelor, s-au evidenţiat rezultatele pozitive obţinute la staţiunea Bonţida, care au permis realizarea recordului pe ţară de 14.153 litri lapte (vaca Zana de rasă Bălţată românească), titra ziarul Scânteia, în martie 1962.

„Interesante sînt rezultatele obţinute la staţiunea experimentală zootehnică Bonţida, regiunea Cluj. Astfel, de la vaca Zana, de rasă Bălţată românească, în 365 de zile s-au obţinut 14.766 litri lapte cu 4,15 la sută grăsime. Această vacă a ajuns să dea pînă la 58 litri lapte pe zi”, titra același ziar, în mai 1962.

foto: laboratorul de însămânțări artificiale din cadrul stațiunii experimentale Bonțida, 1963

„Unul dintre cele mai eficace şi mai sigure mijloace pentru îmbunătăţirea raselor de animale este stabilirea gradului în care reproducătorii transmit la urmaşi însuşirile lor valoroase. Imaginaţi-vă că tăuraşii proveniţi de la vaca „Zana“ de la staţiunea zootehnică Bonţida-Cluj, care a dat 12.851 litri de lapte într-o lactaţie, cu un procent de 4,09 la sută grăsime, ar transmite această însuşire la urmaşi. Chiar dacă „fiicele“ ar da numai o treime din această producţie, numărul lor mare ne-ar face să calculăm valoarea unui singur taur la multe zeci de mii de lei. Dar nu totdeauna însuşirile care interesează din punct de vedere economic se transmit la urmaşi. Acelaşi tăuraş, dacă nu transmite însuşiri superioare nu preţuieşte mai mult decit valoarea cărnii.” (ziarul Scânteia, 22 ianuarie 1964)

Ziarul Neuer Weg din decembrie 1964 scria pe larg despre povestea Zanei și preciza că aceasta trebuia mulsă de cinci ori în 24 de ore, inclusiv și noaptea. Laboratoarele și birourile stațiunii experimentale funcționau în clădirea unei foste cabane de vânătoare a domeniului Banffy, aproape de șoseaua națională asfaltată Cluj-Napoca-Gherla, mai preciza ziarul amintit.

Povestea despre cum a ajuns Zana la stațiunea Bonțida, a fost publicată în revista Flacăra, într-un număr din martie 1964, reprodus mai jos.

POVESTEA VACII ZANA

Specialiştii din ţară şi din străinătate o ştiu de cîţiva ani. Mulţi dintre ei, atraşi de recordul ei republican au venit la faţa locului, la Bonţida, s-o cunoască. O poveste adevărată despre Zana, vaca înscrisă la nr.1 în registrul genealogic republican.

SCURTĂ ISTORIE LA UN TÎRG

1958. Un om merge la tîrg să-şi vîndă vaca. Are nevoie de cîteva mii de lei. Vrea să-şi modernizeze casa. Îi pare rău după vacă, dar se împacă cu gîndul că viţeaua ce-o are acasă, va fi într-un viitor apropiat tot atît de darnică la muls. Sosesc diverşi cumpărători, dar cum stăpînul vacii cere cam mult (5.800 lei), oamenii se lasă păgubaşi. Cineva, care nu e ţăran, vine o dată, de două ori, de cinci ori; studiază vaca şi nu scoate o vorbă. Insistentul şi taciturnul cumpărător o cercetează cu o răbdare enervantă. O caută de cîteva ori în gură, îi măsoară ugerul, îi verifică copitele, gîtul şi stăruie îndelung asupra venelor de sub abdomen. Află din gura omului că Zana e blîndă ca o mieluşea, că dă 15 litri de lapte pe zi, că are o hibă, întrucît „e cam luxoasă şi, dacă mîncarea nu e bună, face pe cucoana şi lasă furajele în iesle“. La aceste precizări, inginerul Tănase Pîrlea bate palma omului, îi numără 5.800 lei şi porneşte cu Zana spre staţiune. De acum Zana îşi schimbă pentru totdeauna stăpînul. Devine proprietatea staţiunii experimentale zootehnice de la Bonţida, regiunea Cluj.

FÎNTÎNA DE LAPTE

La staţiune, Zana se simte excelent din primele zile. Nu-i vorbă, fostul stăpîn a iubit-o şi a îngrijit-o binişor; dar aici, între alte sute de bălţate şi brune de Maramureş, se simte din plin în lumea ei. Deşi e de talie mare şi are conformaţia armonioasă, totuşi n-are rotunjimea suratelor ei. Are însă o poftă zdravănă de mîncare şi, după cum socoate inginerul Tănase Pîrlea, i se vor crea asemenea condiţii încît să devină vedeta taurinelor româneşti. Sau dacă nu, cel puţin – vorba lui Ştefan Ilea, inginer zootehnist – statuia vie a staţiunii experimentale de la Bonţida.

Cu cele două „fiice” ale ei din anonimat, prin care „Zana” ar fi putut deveni fondatoarea unei „familii” după regulile zootehniei moderne, s-au pierdut și din păcate nu au mai putut fi găsite când s-a aflat despre valoarea lor uriașă.

foto: în cadrul laboratorului stațiunii se face determinarea conținutului de proteine din furaje

Conducerea staţiunii e în şedinţă de lucru. La ordinea de zi un singur punct: alcătuirea raţiilor de furaje pentru Zana. In primele săptămîni se observă în producţia ei de lapte unele modificări. Dar nu prea mari. Este adevărat că nici raţiile de furaje nu sînt acum, la început, prea diferite faţă de cele acordate vacilor cu producţii mijlocii. Conducerea staţiunii are un principiu: în munca de cercetare, în care specialiştii luptă pentru selecţie, alimentaţie raţională, şi lapte mult şi gras — trebuie să stea în fată încă un obiectiv: toate acestea să fie obţinute cu cheltuieli reduse. Cercetătorul n-are voie să fie mînă spartă. Dar nici zgîrcit, pentru că în munca de cercetare ştiinţifică, zgîrcenia e o frînă.

Cu Zana, în primele săptămîni, se pare că îngrijitorii sînt cam zgîrciţi. Vaca a ajuns la peste 20 de litri de lapte pe zi. Cam puţin. Cine e de vină? Raţia de furajare. Deci trebuie modificată. Devine mai mare. Şi, paralel cu aceasta, Zana devine şi ea mai darnică la muls. Dacă ea ar avea grai articulat, ar spune: „încă nu mă cunoaşteţi. Am ajuns la 28 litri de lapte pe zi. E puţin. Pot mai mult. Mult mai mult“. Iarăşi se modifică raţiile Zanei. Şi ea le valorifică din plin. Un nou cuvînt de ordine al specialiştilor: raţiile Zanei se vor modifica pînă la precizarea întregului potenţial al producţiei de lapte.
Brigadierul Vasile Pop — om cu mare experienţă în zootehnie — e derutat. Mai în glumă, mai în serios, el spune că Zana are farmece, că e o adevărată fîntînă de lapte. Îngrijitorii reţin cîteva lucruri: Zana n-are clipă de odihnă — mănîncă, bea şi rumegă. Lucrează din plin. Ca o fabrică. Ceea ce şi este: o fabrică de lapte.

DOI INGINERI NU DORM NOPŢI ÎN ŞIR

Zana e la lactaţia a doua. Producţia de lapte pe zi: 38 litri cu 4,03% grăsime. Frumos, foarte frumos. Îngrijitorii ei, sub îndrumarea conducerii staţiunii, o pregătesc pentru cea de-a treia lactaţie. Cu ajutorul masajului şi al mulsului, volumul ugerului ei este pregătit pentru 14 litri la o mulsoare.
Inginerul Tănase Pîrlea începe să fie mulţumit.
Zana pare acum o adevărată statuie vie. E gestantă şi e la câteva luni înainte de lactaţia a treia. A ajuns la o greutate de 810 kg. Sînt zile de mare veghe, de grijă deosebită. Doi oameni îşi sacrifică odihna multe nopţi: inginerii Tănase Pîrlea şi Ştefan Ilea. Stau lîngă Zana. Îi urmăresc comportările şi aşteaptă să intre în lactaţia a treia. In sfîrşit, ceasul cel mare a sosit. Dar ugerul Zânei dă semne de îmbolnăvire. Se impune o măsură urgentă: evacuarea treptată a laptelui pentru înlăturarea pericolului. Altă măsură: furajarea limitată cîteva săptămîni şi mişcare, multă mişcare.

După 50 de zile începe din nou supraalimentaţia experimentală a Zanei. I se dau furaje multe. E formidabil de flămîndă şi de însetată. Mănîncă pe zi, printre altele, un loitrar de lucernă – 50 kg – şi bea o fîntînă: 150 litri de apă proaspătă. Poftă bună, Zana! Specialiştii îi modifică din nou ospăţul: într-o zi e hrănită de şase ori şi mulsă de cinci ori. Orice întîrziere la hrănire sau muls ar aduce mari pagube. De aceea, abaterea de la program nu e admisă sub nici un motiv. Ultima mulsoare se face la miezul nopţii. La ora unu noaptea se face o socoteală. Adunîndu-se tot laptele pe care l-a dat Zana într-o zi: 57,5 kg. Cu 4% grăsime. Zana doboară toate recordurile din ţară. E înscrisă în registrul genealogic republican în dreptul numărului 1.

LAUDĂ ÎNGRIJITORILOR

Acum, deşi dorm liniştiţi, inginerii încearcă, totuşi, să-i modifice raţiile de furajare. Degeaba. Zana, oricît ar mînca, mai mult de 57,5 kg lapte pe zi nu dă. În această situaţie, mărirea raţiilor de furajare n-ar aduce nici un folos. Dimpotrivă. Dar se pune o altă problemă: recordul Zanei să fie menţinut. Lucrul e posibil – cu o singură condiţie: respectarea riguroasă a raţiilor de hrană şi mulsul de cinci ori pe zi. Omul care o îngrijeşte pe Zana e Augustin Rusu. El şi alt îngrijitor, Gheorghe Tamaş, îi cunosc caracteristicile, ei îi ştiu pofta de mîncare şi preferinţele, ei o îngrijesc conform celor mai bune indicaţii zootehnice. Ei au pregătit-o pentru a deveni vedeta zootehniei româneşti. Pentru asemenea oameni, modeşti, dar înflăcăraţi susţinători ai practicii şi ştiinţei zootehnice, laudele nu strică. Dimpotrivă, se cer subliniate.

CÎT COSTĂ O PRODUCŢIE DE VÎRF?

Nu e de loc lipsit de importanţă să arătăm un fapt edificator. Zana a dat cea mai mare producţie de lapte din ţară. Se naşte însă o întrebare : cît a costat laptele acesta ? Conducerea staţiunii face un calcul şi ne comunică: „În cea de-a treia lactaţie (305 zile), cînd Zana a dat producţia de vîrf, s-a cheltuit pentru un litru de lapte 0,76 lei“. Aceasta spune foarte mult. Cum a fost posibil acest lucru? Astfel: o bază furajeră puternică şi ieftină (peste 4.000 kg porumb boabe la hectar, 80.000 kg lucernă verde la hectar, 60.000 kg gulii furajere la hectar, 80.000-100.000 kg bostănoase la hectar).
Aşa da. Îţi dă mîna să împlineşti toate poftele Zanelor.

PE URMELE ZANEI

Am văzut la Bonţida şi alte exemplare care păşesc pe urmele Zanei. E adevărat: producţiile acestora nu sînt atît de spectaculoase, dar înscriu certe succese pe linia obţinerii preţiosului aliment care e laptele. Vaca Montana, după corectarea raţiilor de furajare, a dat în lactaţia a treia 8.900 litri. În cadrul rasei – brună de Maramureş – Montana deţine recordul pe ţară.

Staţiunea a făcut un lucru bun: a grupat vacile pe familii. Un bun nume are astăzi familia Rozina. Fiicele ei – Huna, Lidia, Ospitaliera – dau pe an, fiecare, peste 7.000 litri de lapte. Ele păşesc, aşadar, pe urmele vedetei de la Bonţida.

Specialiştii staţiunii sînt preocupaţi – au deja bune rezultate în acest sens – de formarea unui tip de vacă al cărei lapte să aibă două caracteristici: mult şi gras. Lucrul acesta se obţine, în primul rînd, prin încrucişare. De aceea, alături de selecţie şi alimentaţie, problema reproducţiei intră în preocupările de seamă ale lucrătorilor de aici. Multe unităţi agricole socialiste clujene şi din alte părţi de ţară – îşi datorează o parte din succesele lor şi faptului că au folosit experienţa Bonţidei în creşterea animalelor.
Este şi acesta un fapt care demonstrează grija statului pentru lărgirea şeptelului în cadrul dimensiunilor unei agriculturi modeme.
Privim o hartă: de la Bonţida pleacă nenumărate săgeţi spre toate regiunile ţării (afară de Dobrogea). E o hartă zootehnică. Grafic, ea spune un lucru: că această uzină vie – staţiunea experimentală – e prezentă în foarte multe locuri din ţară.
Prin experienţa Zanei şi a altor vaci cu producţii mari, prin întreg procesul de selecţie, alimentaţie şi hrănire raţională, Bonţida îmbogăţeşte şi ajută activitatea în sectorul creşterii animalelor din unităţile agricole socialiste.

Cititorii, pe bună dreptate, îşi pun întrebarea: ce face Zana la ora actuală? Răspundem: e tot la Bonțida, e frumoasă, sănătoasă şi nu peste multă vreme va da staţiunii cel de-al cincilea urmaş. Pînă acum dat staţiunii patru feciori: Zucu, Codru, Everest şi Giuvaer.

Primul viţel pe care l-a născut la Bonţida a fost botezat cu numele Zucu. După naștere, Zana a dat 3.500 de litri de lapte. Un an mai târziu a venit Codru, iar Zana a plusat la 8.100 litri la o lactație  (305 zile). După nașterea lui Everest 256, vaca minune s-a apropiat de recordul mondial, de 60 de litri, dar cu un conținut mai bun de grăsime, de 4,01%.

Lucrătorii staţiunii au o mare dorinţă: ca să dea de data aceasta şi o urmaşă, adică o viţea, care s-o moştenească întru totul pe maică-sa. Zana dă şi acum producţii mari de lapte, dar specialiştii de la staţiune urmăresc astăzi la Zana nu producţia record de lapte, ci folosirea ei pe linia producerii a cît mai mulţi viţei şi, dacă se poate (deocamdată în acest sens ştiinţa zootehnică e neputincioasă) cît mai multe viţele.

Crescătorii de animale de la gospodăriile agricole colective din comunele Luna de Jos, Iclod, Răscruci, Borşa, etc. — toate în regiunea Cluj, consideră pe bună dreptate staţiunea de la Bonţida ca o „şcoală de zootehnie“.
Susţinuta muncă de cercetare a acestei staţiuni, slujirea practicii, sînt caracteristici care evidenţiază nu numai activitatea staţiunii clujene, ci a majorităţii unităţilor agricole socialiste.

George Ciudan
fotografii de S. Steiner

***

PODIUMUL CAMPIOANELOR, cu o vacă de la Gherla

Pe site-ul Agenției Naționale pentru Zootehnie este publicat clasamentul vacilor campioane pentru cantitatea de grasime, pe rase și ani de control, alături de performanțele acestora pentru producția cantitativă și calitativă pe lactație standard în echivalent maturitate.

După 60 de ani, rezultatele stațiunii experimentale din Bonțida la rasele Brună – Schwyz și Bălţată Românească – Simmental sunt neclintite în clasament.

Astfel, la rasa brună – Schwyz, primele trei locuri sunt ocupate de vedetele de la stațiunea Bonțida:

1. 1962 – Vaca Montana (rang lactație 5) – 8.861 litri lapte, 330 kg grăsime 3,72%
2. 1963 – Vaca Nara (rang lactație 5) – 7.446 litri lapte, 299 kg grăsime 4,01%
3. 1964 – Vaca Montana (rang lactație 7) – 7,255 litri lapte, 265 kg grăsime 3,71%

La rasa Bălțata Românească – Simmental

1. 1962 – Vaca Zana (rang lactație 4) – 13.212 litri lapte, 540 kg grăsime 4,09%

Locurile 2 și 3 sunt ocupate de vaca Sanda II, cu recorduri în anii 1963 și 1964, de la IAS Mihai Viteazu (județul Cluj), iar pe locurile 4, 5 și 6 revin vacile de la Bonțida – Rapsodia (1965), Ospitaliera (1966) și Zana (1967).

Pe locul 18 o găsim pe vaca Lina, de la I.A.S. Gherla, campioană în anul 1978, cu 9.317 litri de lapte, 346 kg grăsime 3,71%.

vezi pe același subiect

Un fermier din Țaga obține 40 de litri de lapte de la o vacă pe zi. Cum a reușit