Gherla INFO – CLUJ stiri, informatii, foto, video, vremea, anunturi
Câteva zeci de mii de elevi s-au format la Școala Nr. 1 din Gherla, în cei 60 de ani scurși de la înființare, în 1963. Școala are o poveste sinuoasă, cu începuturi marcate de lipsuri, dar cu ani plini de realizări, elevi de succes, profesori și învățători de înaltă ținută. Prezentul este însă la fel de trist ca începuturile.
Era începutul anilor ’60 când populația din Gherla creștea de la o zi la alta, la fel și numărul copiilor. În doar 10 ani, între 1956-1966, orașul a crescut cu 5.000 de suflete, de la 8.500, la peste 13.000. Cea mai mare influență în acest sens a avut-o Combinatul de Industrializare a Lemnului (azi fabrica Sortilemn), un adevărat magnet pentru forța de muncă din satele vecine.
La scurt timp, școlile din oraș au devenit supra-aglomerate, iar pentru rezolvare, s-a adoptat soluția forțată a cursurilor de după-amiază. Era nevoie de o școală nouă ca de aer. Aceasta ar fi trebuit construită în partea de nord a orașului, unde mai funcționa ca instituție de educație doar liceul „Petru Maior”.
Pentru noua construcție s-au avut inițial în vedere trei locații: la intersecția străzilor Mihai Eminescu cu Fermei (unde ulterior a funcționat Grădinița Nr. 3), intersecția Fermei/Sandor Petofi și ultima, cea mai nepotrivită, datorită aglomerației care s-ar fi creat, în curtea liceului Ana Ipătescu, lângă Canalul Morii, după cum consemnează profesorul Ioan Câmpean în lucrarea monografică „Școala Nr. 1 Gherla 1953-2013”.
În alegerea soluției perfecte trebuia ținut cont de suprafața disponibilă, de orientarea spre sud a sălilor de clasă, astfel încât să fie bine luminate în timpul zilei, dar și de un spațiu tampon între clădire și șosea.
La final, niciuna dintre cele trei variante nu a fost aleasă. A fost găsit în schimb un loc și mai bun, pe strada Armata Roșie (azi Liviu Rebreanu), care avea tot ce trebuie, inclusiv spațiul necesar pentru terenuri, o sală de sport, un parculeț care să absoarbă gălăgia din traficul rutier.
Singurul proiect al școlii care există în arhiva unității prevedea o construcție cu parter și un singur etaj, cu 8 săli de clasă. Printr-un mister rămas deocamdată nelămurit, s-au construit două etaje în loc de unul, iar școala a ajuns să aibă 16 clase.
Construcția a a fost ridicată într-un timp foarte scurt: aprobările necesare au fost obținute în vara anului 1962, iar în septembrie 1963 a fost finalizată și predată Sfatului Popular Raional Gherla. Lucrarea a fost executată de T.R.C.L. Cluj – Întreprinderea de Construcții 2 Dej, după un proiect tipizat, care se regăsește în multe alte școli din țară.
Începe școala, dar nu e gata
Zeci de ani la rând, anul școlar a început pe 15 septembrie, zi care a devenit în timp o dată emblematică. În 1963, ziua de 15 cădea chiar într-o zi de duminică, astfel că noul an școlar a început în toată România luni, 16 septembrie.
Cu doar câteva zile înainte, pe 6 septembrie, clădirea noii școli a fost predată de constructor către Sfatul Popular Gherla, cu o întârziere de trei săptămâni. Trebuia predată pe 15 august.
Concluziile comisiei de recepție erau neplăcute, după ce se constataseră multe probleme la calitatea lucrărilor: uși defecte la săli, praguri de slabă calitate, vopsitorie în ulei prost executată, zugrăveli defectuoase (var „pușcat” pe pereți), închizătoare defecte la ferestre, rame nevopsite, covoare PVC (linoleu) dezlipite, parchet prost montat, probleme la instalația electrică (becuri care nu se aprindeau), uși la cabinele WC care nu se închideau, lavoar cu instalație defectă, conducte rămase nevopsite.
Lucrări proaste, cu parfum de alcool
Termenul de finalizare a construcției a fost scurt, dar s-a lucrat pe repede-înainte. Semnale despre calitatea proastă a lucrărilor au apărut cu puțin timp înainte de predarea lucrării, când reporterii ziarului „Constructorul” de la București au ajuns la Gherla, pe șantierul școlii. Cu acest prilej a fost descoperit și unul dintre vinovați: un maistru prieten cu… păhărelul.
– No! Acum ce mai facem, Pop baci? Am gătat tăt materialul. Și lucru-i cât hăul. Dacă primim material tot în rate, nu mai terminăm noi şcoala până-n 15. Nici oameni n-avem ca lumea. N-or lucrat ăştia, care i-ai angajat ieri la tencuieli, în viaţa lor. Degeaba spun că-s zidari. Ce zici, baci? Faci rost de oameni şi materiale? Numai aşa respectăm termenul şi angajamentul.
Cu ochii pe jumătate deschişi, Ladislau Pop se chinuia să-şi țină capul sus. Era conducătorul lucrării şi căuta să aibă o ţinută cât mai „corectă“ în faţa şefului echipei de zidari. Reuşi să-şi adune gândurile şi, cu mare greutate, rosti:
– Da, da, da… ce vrei, dragă Ioane, cu mine? Las’ că am eu grijă de toate. Vin și oameni buni şi materiale. Mai e şi mâine zi. 15 august e departe. E timp. No, vin’ dragă, să ciocnim oleacă. Ştii ce vin e ăsta? Târnavele nu-s bătute nici de vestitul Nicoreşti. Dreptu-i?
Şeful de echipă rămase puţin încurcat. El cerea oameni şi materiale. Pop-baci îi dădea vin. Şi la insistenţele mesenilor, dădu şi el un pahar pe gât şi fugi iar pe şantier, să vadă ce-i de făcut. Pop-baci tot aşa o să-i răspundă poate şi mâine.
Obosit de băutură şi nesomn – petrecuse toată noaptea – maistrul Ladislau Pop aţipi. Prilej bun de planuri, organizare, lucrări… dar numai în vis.
Se făcea că de jur împrejurul şcolii elementare cu 16 clase din oraşul Gherla, construită de Întreprinderea de construcţii nr. 2 Dej a T.R.C.L. Cluj, era multă lume în haine de sărbătoare. Erau de faţă viitorii elevi, părinţii şi conducerea întreprinderii, ba chiar şi a trustului. Lui ii revenea cinstea să inaugureze clădirea. Tacticos, cu mândrie, luă foarfeca de pe tăviţa pe care o ţinea chiar şeful secţiei de învăţământ a Sfatului popular Gherla. Când să taie panglica, doi puşti de la grădiniţă, invidioşi că nu le-a venit timpul de şcoală, l-au apucat de mânecă:
– Nene, să ştii că cineva a tras cu praştia în pereţi şi a stricat şcoala. Mai bine o repari şi o ţii pînă venim noi, la… anul.
În timp ce asistenţa examina exteriorul şcolii, maistrul Pop îşi aminti că în timpul lucrului nu respectase tehnologia preparării varului. De aceea, puşcăturile pe faţadă apăreau ca ciupercile. Dar alungă acest gând neplăcut şi, primind puţin curaj, tăie şnurul, deschizând drum publicului, care, ca prin minune, nu văzu puşcăturile din pereţi, nici tencuiala neplană sau vopsitoriile prost executate, nici montarea neuniformă a barelor de metal de la mâna curentă a scării… Felicitările curgeau continuu. Mulţumirea puse stăpinire pe Pop-baci… Ce vis frumos!
Trezit din amorţeală, ca de obicei, s-a îndreptat spre şantier. Condica o semnase la restaurant. Exemplul prost al maistrului a fost urmat şi de alţi lucrători. Nesupravegheaţi, ei au executat un lucru prost, au făcut risipă de materiale şi de manoperă. Zidarii au ridicat ziduri, betoniştii au turnat betoane, instalatorii au trebuit să introducă conductele – şi-au făcut oamenii „datoria”. Au spart planşeele, au perforat zidurile. De ce? Pentru că maistrul Pop nu a vegheat ca lucrările de construcţii şi instalaţii să se desfăşoare paralel. El a fost ocupat cu păhărelul.
Angajamentele luate că îşi va schimba atitudinea nu au fost puse în practică. Urmările: şcoala cu 16 clase din Gherla nu a fost dată în folosinţă la 15 august şi nici chiar la începutul lui septembrie. În plus, costul lucrării a fost ridicat.
Ce a făcut în timpul execuţiei întreprinderea, serviciile producţiei organizarea muncii, C.T.C.? De ce nu au luat măsurile trebuitoare pentru buna desfăşurare a lucrărilor şi la acest şantier? Maistrul Ladislau Pop nu putea fi ajutat mai din timp?
Gh. Voicu, ziarul Constructorul, 14 septembrie 1963
Neregulile constatate la recepție trebuiau remediate până pe 9 septembrie. Nu erau gata nici lucrările la termocentrală, care trebuiau terminate abia pe 20 septembrie. Ca să poată începe școala, reparațiile după „pușcăturile de var” au fost amânate până la vacanța de iarnă.
foto: Școala Generală Nr. 1 Gherla, 1964
Recepția școlii a fost urmată de dotarea cu cele necesare: bănci, catedre, table, mobilier, materiale didactice etc.
După doi ani, în 1965, directorul Ioan Fărcaș propunea Secției de Învățământ a Sfatului Popular al Raionului Gherla să construiască o sală de gimnastică și o sală de festivități, atât de necesare în desfășurarea activităților cu elevii.
Din diverse motive, acestea nu s-au făcut nici după 60 de ani de la inaugurarea școlii.
.jpg)
foto: adunare de pionieri în curtea școlii, 1969
Un proiect de modernizare al școlii, promovat de municipalitate, care cuprinde mansardarea clădirii și construcția unei săli de sport, început în 2021, este înlemnit de un an și jumătate. Școala este închisă, iar elevii au fost trimiși să facă cursuri în alte locații, unii chiar în capătul celălalt al orașului, la demisolul unei biserici.
Totul s-ar datora unui constructor neserios. Primăria a reziliat contractul, s-au făcut cheltuieli suplimentare pentru conservarea lucrărilor, apoi pentru o expertiză tehnică care să permită redeschiderea șantierului.
S-a organizat o nouă licitație, la care deocamdată se așteaptă un câștigător. Între timp, cheltuielile cu acest proiect au crescut cu 50%, de la 20 de milioane, la 30 de milioane de lei.
