Puțină lume mai știe că primii chinezi au sosit la Gherla cu mult timp înainte ca fenomenul imigranților să prindă amploare. Zeci de asiatici au fost găzduiți în oraș, la începutul anilor ’80.
În 1984, Gherla apărea într-un raport secret al C.I.A., (Central Intelligence Agency, serviciul secret de informații american), după inaugurarea fabricii de chibrituri. Americanii monitorizau tot ce se întâmplă în țările comuniste, legăturile dintre acestea, afacerile pe care le derulau, mărfurile pe care le vindeau, tot ce putea fi de interes strategic.
În raportul desecretizat doar în urmă cu câțiva ani, apare o informație legată de noua fabrică de chibituri.
20 august 1984. Fabrica de chibrituri de la Gherla, contruită în parteneriat de China și România, a intrat în producție, în anul aniversării a 40 de ani de la eliberarea României. Fabrica, construită ca un simbol al prieteniei și cooperării româno-chineze, are o capacitate anuală de 540 milioane cutii de chibrituri și aproape toate procesele de producție sunt mecanizate și automate. Partea română a fost responsabilă cu construcția, iar China a furnizat cea mai mare parte a echipamentelor și experți pentru instalarea, testarea și punerea în funcțiune.
Printr-o strânsă colaborare între experții din cele două state, fabrica a fost finalizată în decurs de 14 luni, din mai anul trecut până în august anul curent. Calitatea înaltă a chibriturilor a fost apreciată de experții români și de consumatori.
În septembrie 1983, președintele României, Nicolae Ceaușescu, a făcut o vizită la combinatul din Gherla și a fost informat despre stadiul lucrărilor la noua fabrică.
Muncitorii de la noua fabrică de chibrituri din Gherla fuseseră selectați dintre absolvenții de liceu cu bună ținută morală, meseriași capabili. În jur de 30 de oameni au fost trimiși la specializare în China, cu aprobare de la partid, timp de trei luni. Statul român a plătit cheltuielile cu transportul cu avionul și pregătirea.
Noua secție de producere a chibriturilor a combinatului de prelucrare a lemnului (C.P.L., azi Sortilemn), era condusă de Dorina Miron. S-a lucrat cu cele mai moderne utilaje, inclusiv mașini de umplere rapidă a cutiilor de chibrituri, aduse din Suedia. Alte utilaje au fost aduse din Germania.
După cum ne arată directorul adjunct R. Precup, printre modelele alese se află şi unul inspirat din statuia existentă la Cluj-Napoca amintind de legenda latinităţii, lupoaica alăptându-i pe Remus şi Romulus. Nu este vorba despre etichete propriuzise, pentru că aici cutiile se învelesc cu hârtie decorată complet, deci de jur împrejur, purtând modelul şi inscripţii ca „Fabrica de chibrituri Gherla“ sau „Combinatul de prelucrare a lemnului Gherla“. O noutate o constituie şi faptul că unele cutii conţin 50 de beţe, iar altele 75 de beţe, cu coeficientul de rigoare de plus sau minus trei. În plus, beţele de chibrituri sunt mai subţiri şi mai scurte decât cele fabricate până acum în ţară, economisindu-se cantităţi considerabile de material lemnos, dar sunt de o calitate ireproşabilă, astfel încât n-a mai fost necesară decât o singură fişie de aprins aplicată pe cutii. La ora actuală, dând rezultate excelente, fabrica din Gherla produce însemnate cantităţi de chibrituri, acestea fiind livrate nu numai in judeţul Cluj, ci şi în Bistriţa-Năsăud. Inginerul Mircea Petrescu, şeful compartimentului de investiţii al combinatului, a explicat cum muncitorii constructori, montori şi instalatori, dorind să întâmpine a 40-a aniversare a eliberării noastre şi Congresul al XIII- lea al P.C.R., cu acest obiectiv finalizat, au desfăşurat lucrările într-un ritm extrem de alert. O demonstrează faptul că investiţia, începută in ianuarie 1983, intra, în iunie 1984, complet echipată, în probe tehnologice cu producţie. Se vor produce aici anual 825 milioane cutii echivalente, în cele două variante. Dar noua fabrică, pe lângă faptul că vine să satisfacă necesităţi ale populaţiei cu chibrituri de calitate, are pentru oraşul Gherla şi alte implicaţii pozitive economice şi sociale, cum ţinea să ne sublinieze primarul Minerva Zamfir. Aceasta, în primul rând, prin faptul că asigură unui număr de aproape 600 de femei locuri de muncă moderne, curate, igienice şi, deci, şi posibilităţi de câştiguri personale însemnate lună de lună, contribuind la ridicarea nivelului lor de trai. Pe de altă parte, s-a diversificat astfel, industria Gherlei. Am aflat acolo, lângă noile maşini, că unele dintre muncitoare – Ana Marin, Susana Marin, Doina Hurdubaş, Elisabeta Roman etc. – s-au specializat în profesii adecvate acestei producţii, mai multe luni, în R.P. Chineză. „Am terminat aici liceul „Petru Maior“ – îmi spune Elisabeta Roman – şi nu prea ştiam încotro să-mi îndrept paşii. Or, iată am auzit de construcţia noii fabrici, am venit aici, tovarăşii m-au primit cu drag şi m-au ajutat să mă calific, iar pentru specializare am fost trei luni la Shanghai. Acum lucrez, după cum vedeţi, la această maşină de imprimat şi sunt foarte bucuroasă şi mulţumită de noul meu loc de muncă. ziarul România Liberă, 14 august 1984
150 de chinezi au lucrat timp de un an și jumătate în fabrică, pentru a pune pe roate producția. Aceștia nu aveau unde să locuiască, iar conducerea orașului a făcut demersuri și a primit aprobările necesare pentru construirea urgentă a unui bloc cu 40 de garsoniere, pe strada Gârlei, care a căpătat numele de „blocul chinezilor”. Garsonierele au fost mobilate cu mobilă de calitate, de la combinat – mese, scaune, paturi, biblioteci.
foto: blocul chinezilor, pe str. Gârlei / arhiva: Google Maps
O altă problemă de rezolvat a fost aceea a alimentației, în condițiile în care chinezii au obieciuri culinare total diferite decât cele ale românilor. Trebuia asigurat pentru fiecare chinez câte 1 kg de orez, 1 kg de pește, care se pescuia noaptea, la Țaga, 1 kg de morcovi, pe zi. Pentru pescuirea peștelui trebuiau făcute intervențiii și cerute aprobări de la Cluj, altfel ar fi fost imposibil.
Cei din administrația locală de la acea vreme își amintesc că oaspeții din China aflați la muncă la Gherla erau disciplinați, ordonați, curați. Aceștia luau masa, ca și restul muncitorilor, la cantina combinatului.
foto: ședință de lucru la combinatul de prelucrare a lemnului
Pentru 23 august, Ziua Națională a României în acele vremuri, s-a primit ordinul să se pregătească o masă festivă, la care urmau să ia parte delegați ai ambasadei Chinei la București și alte oficialități chineze și românești. Au fost consultați specialiști și s-a ajuns la concluzia că un meniu cu produse tradiționale românești – supă de găină cu găluște sau tăieței, tocăniță de pui și sarmale, ar fi cel mai potrivit.
În ziua întâlnirii erau pregătite opt-zece feluri de mâncare, unele mai îmbietoare decât celelalte. Însă ceva nu era în regulă: chinezii nu prea mâncau. Gustau din fiecare fel, iar apoi se opreau. Așa că șeful delegației chineze a fost întrebat la un moment dat, de ce nu mănâncă oamenii, nu le place? Răspunsul i-a uimit pe organizatori. „Noi doar gustăm mâncarea, voi românii chiar o mâncați!”
A fost momentul de ușurare pentru gazdele de la Gherla, temătoare să nu primească vreo reclamație în legătură cu mâncarea, după atâta pregătire.
Un moment amuzant a fost acela în care oaspeților din China le-au fost prezentați membrii biroului orășenesc și județean de partid, alături de conducerea combinatului. Când unul dintre oficialii chinezi a dat mâna cu directorul, a spus „Cam bei!”. Acesta nu a spus nimic, dar apoi a șoptit celorlalți „Mă, de unde dracu’ știe ăsta că azi dimineață am tras un jinars?”. De fapt, mesajul rostit de chinez era un salut cu respect, în limba sa.
A urmat și revanșa, chinezii organizând și ei o masă festivă. Produsele de pe masă au pus mari probleme invitaților români: slănină cu glazură de zmeură, creier de maimuță, ouă ținute șase luni în pământ. Erau preparate deosebite, dar multora nu le-au mers pe gât.
Fabrica de chibrituri din Gherla are porțile închise de 20 de ani. Privatizări, afaceriști cu tupeu, vedete de televiziune, au trecut pe aici, au mai încercat să o resusciteze, la un moment dat chiar vânzând cutii de chibrituri cu ilustrații deocheate.
Calitatea chibritelor a fost tot mai slabă, iar în cele din urmă, s-a ales praful de unitate. În România au pătruns chibiturile din Ucraina, mult mai ieftine, iar fabrica și-a dat obștescul sfârșit.
Gherla a rămas însă cu blocul chinezilor, care și-a primit alți locatari. De altfel, orașul are și alte blocuri „cu dedicație”: blocul pompierilor, blocul sticlarilor, blocul polițiștilor, fiecare cu povestea sa.