O diplomă militară romană veche de aproape 2000 de ani, descoperită la Gherla, a schimbat datele istoriei

In anul 1960, pe spatiul fostului castru roman de la Gherla, in apropiere de Somesul Mic, o parte ocupat acum de „Sortilemn”, s-a facut cea mai importanta descoperire din zona: o diploma militara, eliberata pe 2 iulie 133 (acum exact 1879 de ani) sub domnia imparatului Hadrian, soldatului Sepenestus Cornon (sau Cornion), fiul lui Rivus (sau Rivius), din cohorta I Britannica, cu garnizoana la Caseiu.

In urma celor doua razboaie daco-romane (101-102 si 105-106), o parte a teritoriului locuit de daco-geti a fost inclusa in Imperiul Roman, creandu-se provincia imperiala Dacia, condusa de un delegat al imparatului Traian – legatus Augusti pro praetore.

Transformarea Daciei in provincie romana  a insemnat inceputul unei noi epoci si pentru teritoriul actual al Gherlei, care a facut parte la inceput din Dacia Superior si apoi din Dacia Porolissensis. Procuratorul acestei provincii isi avea resedinta la Napoca, localitate mentionata prin anii 107-108.

Nordul Daciei romane era aparat de o linie de castre, care incepea cu cel de la Tihau, asezat nu departe de Porolissum, la confluenta Almasului cu Somesul Mare. Urma apoi castrul de la Caseiu, situat la aproximativ 6 km de Dej. Pe Somesul Mare, mai spre est, se afla castrul de la Ilisua. Aceste trei castre, situate la distante inegale, se sprijineau pe castrul de la Gherla, unde a fost cantonata permanent in timpul stapanirii romane Ala II Pannoniorum. Castrul de la Gherla se afla  pe Somesul Mic si apara in acelasi timp drumul care lega Napoca de castrele romane de la Caseiu si Ilisua.

Castrul roman de la Gherla dateaza de la inceputul secolului al II-lea d.Hr., fiind construit la inceput din pamant. In anul 143 d.Hr., in timpul lui Antonius Pius, el a fost reconstruit din piatra.

Importantul document, emis la 2 iulie 133 si descoperit la Gherla, aduce modificari esentiale in cunostintele de istorie referitoare la impartirea Daciei Romane. In textul documentului este mentionata Dacia Porolissensis ca unitate administrativa existenta la data eliberarii acestei diplome militare, deci cu un sfert de veac mai devreme decat se stia si se admitea, in general, pana atunci. Informatiile continute in acest document epigrafic au fost amplificate un deceniu mai tarziu, in 1971, prin descoperirea in acelasi mediu arheologic, a diplomei militare din 10 august 123.

Acest document, „extras” dupa Decretul Lege din 10 august 123 al imparatului Aelius Hadrianus (117-138) pentru unele contingente care implineau stagiul de 25 de ani din cele patru unitati auxiliare din Dacia si Pannonia Inferior, este cea mai veche atestare documentara a provinciei Dacia Porolissensis, organizata intre anii 120 si 123, deci imediat dupa impartirea fostei tari a dacilor in „Superior” si „Inferior”.

Documentul contine informatii cu privire la provincie, la armata romana, la militarii-veteranii si familiile lor, consulii din anul 123 si populatiile provinciale. In acelasi timp, documentul exprima aspectul esential de stabilitate si continuitate a elementelor social-etnice si a structurilor romane in provincie, despre care au ramas foarte putine alte urme scrise mai amplu.

Castrul de la Gherla a fost parasit de armata romana odata cu retragerea acesteia din Dacia, in timpul imparatului aurelian. Ala II Pannoniorum a fost transferata la Oescus, alaturi de Legiunea a V-a Macedonica.

din volumul „Gherla – Istorie – Cultura – Spiritualitate”, de Ioan Campean, Mihai Mester s.a.