Moda toamnei 2010 la Gherla: blocurile papagal

Acum mai bine de 20 de ani, Ceausescu le spunea romanilor care se văietau de frig, din cauza incalzirii precare a locuintelor si a pauzelor dese de curent: „Mai puneti o haina pe voi!”. In 2010, frigul din case loveste din nou, de aceasta data din cauza cheltuielilor uriase cu incalzirea, a facturilor uriase la gaze, energie, a pretului ridicat al lemnelor. Gherlenii s-au mobilizat vizibil la sfarsitul acestei veri, cand au luat amploare lucrarile de izolatii exterioare la locuinte, case sau blocuri.

Incalzire si apa calda in stil comunist

Inca de la constructia lor, blocurile de locuinte din Gherla au beneficiat de incalzire si apa calda in comun, furnizate de centralele de cartier. Odata cu cresterea numarului locuintelor deservite, de la case sau blocuri, aceste centrale au inceput sa faca tot mai greu fata solicitarilor. S-a adaugat deteriorarea in timp a retelei de conducte, la care s-a intervenit doar in cazuri extreme, cand tevile se spargeau din cauza uzurii, apa fierbinte ţâşnind prin gaurile capacelor de la canale, inundand ore in sir trotuarele dintre blocuri.

Dupa iernile geroase din anii 1984 si 1985, cand s-au inregistrat in zona Gherla-Dej temperaturi sub -30ºC, regimul comunist a introdus restrictii serioase la consumul de materii prime, gaz si energie electrica, pacura, carbuni etc., in dorinta de a lichida datoria externa a Romaniei.

S-a ajuns la situatii absurde, cand la temperaturi mult sub zero grade, se furniza caldura doar cateva ore pe zi, dimineata si seara, dupa un orar afisat la intrarile in centralele termice de cartier. La aceste neajunsuri s-au adaugat pauzele de curent de cateva ore in fiecare zi,  care i-au dezarmat  pe cei care incercau sa-si incalzeasca locuintele cu reşouri sau alte instalatii improvizate. Aragazul devenise locul unde oamenii incercau sa-si incalzeasca cel putin mainile, in conditiile in care gazul abia pâlpâia.

Libertate = caldura?

Dupa 1990, situatia s-a schimbat. Daca restrictiile la consumul de materii prime au disparut, a aparut problema pretului mereu crescand la intretinere, in conditiile in care fiecare scara de bloc avea un singur contor de gaz, iar cheltuiala se impartea egal pe apartamente, in functie de suprafata acestora si de numarul de persoane. Punctul culminant s-a atins dupa 10 ani, in iarna anului 2000, cand cheltuielile pentru locuintele incalzite in comun au atins valori nemaiintalnite, iar asociatiile de locatari s-au trezit cu facturi restante care ajungeau la zeci de milioane de lei, fara sanse reale de a fi achitate. A fost momentul in care s-a procedat la sigilarea tevilor de gaz care intrau in apartamente, oamenii fiind siliti sa indure frigul pe tot parcursul iernii.

In aceasta situatie dificila, incepand din vara anului 2001, gherlenii s-au vazut nevoiti sa reactioneze. Au inceput, unul cate unul, sa se debranseze de la sistemul centralizat de incalzire si sa-si achizitioneze centrale pe gaz individuale, convectoare si chiar sobe pe lemne, pentru a evita plata cheltuielileor in comun cu vecinii de bloc. N-au surprins pe nimeni cosurile de evacuare a gazelor, iesite hidos prin peretii blocurilor sau chiar prin geamuri. In paralel, s-a facut si separarea consumului de gaz,  prin montarea de contoare la fiecare apartament.

In scurt timp, putinii abonati ramasi la caldura centralelor de cartier au trebuit sa suporte cheltuiala uriasa de functionare a acestora, astfel ca n-au avut incotro si s-au debransat si ei. Ramase fara obiect de activitate, centralele din oras si-au incetat rand pe rand activitatea, obligandu-si putinii clienti ramasi sa-si gaseasca fiecare, dupa posibilitati, modul in care sa se incalzeasca in anotimpul rece.

La fel cu celelalte constructii ramase fara activitate si proprietar grijuliu – statul, locatiile centralelor au fost vandalizate: s-au spart geamurile si s-a sustras pana la ultima bucata de metal sau orice alt material refolosibil. Spatiul ramas liber si nesupravegheat a ajuns sa fie folosit de trecatori dupa bunul plac.

 

 

 

 

Dupa 20 de ani

Dupa inca 10 ani, pretul cu incalzirea locuintelor in timpul iernii a ajuns din nou insuportabil pentru cei mai multi locuitori.  A aparut si solutia cea mai la indemana: executarea de lucrari de izolatii exterioare la blocurile de locuinte, sugerata chiar de guvernanti, care s-au angajat sa suporte impreuna cu consiliile locale, prin programe speciale, o cota parte din cheltuieli. Insa lipsa crunta a fondurilor si mult trambitata criza mondiala au facut uitate si imposibil de pus in practica aceste intentii.

Blocurile papagal

Speriati de facturile usturatoare la gaze si energie electrica, dar  stimulati de experienta celor care si-au izolat apartamentele si au avut facturi cu pana la 30-60% mai mici, gherlenii au adoptat din mers „moda” izolarii locuintelor. De la izolatii exterioare aplicate pe un singur perete, la izolatii selective, pe un singur nivel si pana la blocuri izolate integral, toamna 2010 a gasit  cartierele de locuinte din Gherla intr-un santier  continuu. Dupa posibilitatile financiare, proprietarii de apartamente au angajat, individual sau in comun, firme particulare pentru a-si izola locuintele cu polistiren, cu grosimi de 5-10 cm. Peste noapte s-au montat schele pe blocurile din oras, lucrandu-se contra-timp pentru terminarea lucrarilor inainte de venirea iernii. Cei care locuiesc la case au aplicat aceeasi metoda. Un pret estimativ: in jur de 50 lei/mp de izolatie, incluzand manopera si materialele.

In functie de preferintele beneficiarilor, blocurile de locuinte, cele mai vizate de febra izolatiilor,  au inceput sa capete culori dintre cele mai diverse, uneori stridente, de la banalul gri pana la maro, galben, albastru  si chiar roz. Exista in acest moment blocuri „colorate” doar pe cate un nivel sau pe portiuni mici si foarte putine izolate integral. Este laudabil, in acelasi timp, aspectul modern al blocurilor cu pereti izolati complet (Piata Unirii). Situatia nu este unica la Gherla, blocurile „papagal” intrand in rutina oraselor din toata Romania.

Autorizatiile de executie a lucrarilor, dar si cromatica abordata, intra intr-un haos legislativ cu care nu isi mai bate nimeni capul in acest moment.

Peste 10 ani, ce mai inventam?

In timp ce in multe orase din tara, centralele de cartier fac inca legea, gherlenii au uitat demult cum e sa  astepti caldura in comun. Ciclicitatea cu care locuitorii orasului au reactionat in ultimii douazeci de ani la cresterea continua a pretului la gaze, energie electrica si lemne, luand masuri care au fost copiate de la un vecin la altul si de la o casa la alta – de la introducerea centralelor individuale si renuntarea la incalzirea in comun, pana la izolatiile exterioare – ne face sa ne intrebam ce se va intampla peste inca zece ani. Optimismul incalzirii globale, care va rezolva aceasta problema mult mai simplu, nu este decat un vis utopic care i-ar bucura pe guvernanti, in timp ce cresterea preturilor este o certitudine in fiecare zi.  (AB)