Întâlnirea sticlarilor de la Gherla. 18 ani de la închiderea fabricii – VIDEO

În jur de 1.300 de oameni au lucrat la un moment dat la fabrica de sticlă din Gherla, o intreprindere modernă, care trimitea aproape toată producția în SUA, RFG sau Japonia. La 18 ani de când s-a pus lacătul, o întâlnire a sticlarilor a reușit să adune în jur de 70 de foști angajați.

Întâlnirile sticlarilor au devenit un obicei de câțiva ani, un prilej de petrecut în amintirea vremurilor bune.

Foști angajați, care la deschiderea fabricii erau în floarea tinereții, s-au adunat vineri seara cu bucurie și au împărtășit satisfacția revederii.

Unii dintre ei au rememorat anii petrecuți la fabrică, cu bune și cu rele. Printre ei s-a aflat și fostul director Teodor Șonca, fostul director economic Vlad Bărbos, Gavril Ciurdaș, organizator al evenimentului.

Fabrica de ticlă, o poveste cu final nefericit

Construcția fabricii de sticlă a început în vara anului 1973, aproape de malul Someșului. Pentru evacuarea noxelor au fost ridicate două coșuri de fum, de 36 metri înălțime.

Pentru muncitorii care lucrau la construcție s-au asigurat apartamente într-un bloc al sticlarilor, care mai apoi a fost locuit de angajați. În fabrică lucrau români, maghiar, romi și chiar un albanez. Aceștia s-au specializat anterior la Turda, unde funcționa o fabrică de sticlă, sau în alte părți.

Din anul 1975 a început producția. „Partea cea mai frumoasă a poveștii a început cu primele produse, când muncitorii au început să simtă și să vadă sticla care iese din mâna lor. A fost cea mai frumoasă zi din viața lor, dar și a mea”, spunea primul director, Ion Petrescu.

În al doilea an de funcționare a început exportul deproduse în străinătate. În anul următor, fabrica avea deja contracte cu trei firme din SUA, își amintește și Ștefan Lungu, fost director, ajuns la conducerea intreprinderii din Gherla tocmai de la București.

Din 1991, fabrica a căpătat denumirea Somvetra S.A. În 1996 a avut loc prima privatizare, când s-au vândut 40% din acțiuni, cum scria presa ulterior, unor „miliardari de carton”. În 2004 fabrica acumulase datorii uriașe și a fost din nou scoasă la vânzare. Noul proprietar a trimis acasă peste 300 de muncitori. În 2006, fabrica a ajuns în stare falimentară, iar la intrare s-a pus lacătul.