Fabrica de chibrituri din Gherla, o afacere arsa pâna la ultimul pai

A fost odata ca niciodata, si de n-ar mai fi, nu s-ar mai povesti, o fabricuta mica si firava ca o fetita, pusa pe drumuri de parintii-i prea saraci sa o creasca si amenintata cu înghetul de gerurile progresului. Aceasta este povestea fetitei cu chibrituri sau a micutei fabrici din Gherla, o cladire din care nu mai iese fum, pentru ca înauntru nu mai face nimeni foc.

Povestea Fabricii de Chibrituri se aprinde la 23 august 1984, odata cu lumânarea de pe tortul de aniversare al României comuniste, si se stinge din viata dupa 21 de ani de activitate, în 2005, când înflacaratul Mircea Badea, acuzând ca i s-au pus paie pe foc, întoarce spatele afacerii întorcându-se din gura afacerilor în gura presei. În tot acest timp, fosforul chibriturilor s-a aprins în mai multe scandaluri, ele arzându-se pâna la degetele celor implicati. „În ’84 s-a dat în folosinta, dupa ce a fost terminata constructia. S-a lucrat 6 luni de zile împreuna cu delegati din China care dupa aceea au plecat. Toate materialele, inclusiv tehnologia, au fost importate de la chinezi.

Noi aveam relatii bune cu statul chinez ca doar si ei erau comunisti, materialele fiind cumparate pe baza de realtie de prietenie.”, a marturisit Dorin Rus, fost ascutitor la Fabrica de Chibrituri, în perioada 1984-2001. Fosforul, ca mai toata materia prima, era în schimb luat de pe bogatele plaiuri românesti, arzând pe atunci de atâta bunastare. Dupa revolutie, privatizarea a transformat cutiile de chibrituri în materiale publicitare. Fumatorii ar fi putut de pe atunci sa îsi aprinda tigara pufaind a satisfactie în fata pozelor cu femei generoase. Parea o afacere voluptoasa. Singurul însa care a reusit sa arda acelasi pai de doua ori, a fost proprietarul Valentin Brâncoveanu, membru PSD Gherla. În ’96, acesta, prin firma Focus SRL, a cumparat actiunile majoritare la chibrituri, în asociere cu alti doi oameni de afaceri care au apucat sa detina 25%. Dupa ce firma lui Brâncoveanu parea sa-si fi încheiat conturile cu fosforul, chibriturile lui stingându-se în ploaia de datorii, a fost timpul, în 2001, pentru un Mircea & Oreste Show, urmatorii proprietari ai fabricii. Cei doi moderatori TV n-au reusit sa modereze în favoarea lor si scandalul izbucnit de la chibrituri, pierzând afacerea spre satisfactia fostului proprietar care pâna atunci arsese la foc mocnit, Valentin Brâncoveanu. „Dar, instanta ca la noi. Doi ani de zile a fost numai a celorlaltor doi, dupa care a câstigat-o si a fost numai a lui.”, a mai declarat fostul angajat al fabricii despre chibriturile arse la tribunal. „Între timp, a cazut piata chibritelor si au aparut brichetele. Masinile, tot s-a vândut la fier vechi. Din 2004 pâna în 2005, s-au vândut niste masini de facut tocuri si sertare si cred ca un simplex e la Suceava, la ceva fabrica de acolo. Cei din Suceava le-au cumparat, dar numai câteva utilaje, restul au fost duse la fier vechi. Acum e numai cladirea, dar cladirea e întretinuta.”

Administrarea austriaca…

Întretinuta pentru ca, începând din aprilie 2005, fetita cu chibriturile a trecut în adoptia firmei Sortilemn SA, sub administrare austriaca. Astazi, ea face parte din seria de cladiri care tin de firma de mobilier, fiind partial utilizata. „A fost cumparata ca o constructie industriala, în momentul cumpararii, în cladire nu a fost gasit niciun echipament de productie, aceasta fiind goala.”, a marturisit administratorul firmei Sortilemn, Michael Brandhuber. Ca fosta fabricuta a cazut pe mâini banoase, ne demonstreaza cifra de afaceri a firmei, aceasta ajungând, în 2009, undeva la 104 084 288 de lei, cu 43 157 333 de lei, capitaluri proprii înregistrate în acelasi an. Producatoare de mic mobilier din furnir, placaj si PAL, societatea a fost înfiintata în 1961 si a evoluat treptat, ajungând sa aiba de la 739 angajati în anul 2000, la aproximativ 1000 de angajati în 2010, asa cum precizeaza pagina oficiala a firmei. Despre prezentul si viitorul cladirii fostei Fabrici de Chibrituri din Gherla, Brandhuber declara ca „Sortilemn a folosit acest spatiu ca si depozit si productie temporara si pentru 2012 este planificat a se transforma 50% din el în spatiu permanent de productie, iar restul va ramâne spatiu de depozitare.”. Prin urmare, perimetrul care va fi destinat productiei va fi specific societatii – mobilier din elemente mulate. „Chibrituri nu se mai pot produce datorita faptului ca nu avem niciun echipament în dotare de acest fel.”, a mai precizat administratorul austriac.

Una dupa alta…

Una dupa alta, fabricile de profil din România s-au ars subit, ca si chibriturile. Cea din Bucuresti în 2000, cea din Braila în 2005, urmând Fabrica de Chibrituri din Gherla, sa se arda în 2005. Din hobby, unii s-au apucat sa colectioneze cutiile de chibrituri ramase în urma fabricii, altii, dintr-un alt hobby mai ciudat, s-au apucat sa colectioneze procese în care a fost implicata fosta Fabrica de Chibrituri, în 2003 strângându-se peste 300 de procese civile, comerciale sau penale, asa cum preciza agentia Amos News. Astazi, doar brichetele chinezesti mai ard în flacari, fiind la mare cautare.

sursa: Zarul de Cluj / foto: metropotam.ro