Bântuie încă nostalgia vremurilor trecute, când ieșirile de agrement (DEX: agrement = plăcere) erau la ordinea zilei: tinerii la sport, cluburi sau discoteci, adulții pe la terase, în parc sau la iarbă verde, pe dealurile din împrejurimile orașului. Era o foame nestăvilită de socializare, de distracție, de petrecut.
A fost un adevărat boom, mai ales în perioada anilor ’70-’90. După 2000 a început marea decădere, iar pandemia de Covid din 2020 a pus capac: toată lumea a fost închisă în case.
Explicațiile acestei involuții ar putea fi multe, dar totul pornește de la sărăcia care pus tot mai mult stăpânire pe buzunarele oamenilor, în condițiile scumpirii traiului de zi cu zi. La lăsatul serii aproape nu mai e țipenie de om pe drum. Multe localuri au pus lacătul pe ușă sau au redus dramatic programul. Discoteci se mai organizează o dată la două luni, tot din lipsă de clientelă. Lumea s-a învățat mai mult acasă, în fața televizorului, ori a ecranului telefonului. Socializarea dintre oameni s-a mutat aproape complet în mediul virtual: postări, filmulețe, comentarii, like-uri, acestea sunt noile „distracții”. Din păcate, nu se întrevăd prea multe alternative.
Gherla nu e un caz singular. Este un fenomen generalizat, și la Dej, și la Cluj, și oriunde altundeva. Se mai poate întoarce roata? Azi se fac din nou planuri pentru a scoate oamenii afară din case, pe deal, ca pe vremuri. Dar cât va costa? Cine va beneficia? Cine va urca până sus?
Păduricea din faţa staţiei CFR a mai fost amenajată pe vremuri „de Consiliul popular orăşenesc, prin munca patriotică a cetăţenilor, într-un frumos parc de recreere şi distracţie”, scriau ziarele de altădată.
De la „Epresekert” – grădina cu fragi la Parcul 1 Mai
ing. Valer Ungur, Gherla, ziarul Făclia, 28 iunie 1969
Iniţiativa consiliului popular a fost sprijinită de toţi cetăţenii şi în special de colectivele de muncă de la Complexul pentru prelucrarea lemnului, întreprinderea „Someşul”, cooperativa „Meseriaşul“, Fabrica de spirt, întreprinderea agricolă de stat, întreprinderea pentru mecanizarea agriculturii, precum şi de elevii Grupului şcolar cooperatist.
În pădurea respectivă au fost executate prin munci patriotice lucrări în valoare de 100.000 lei, construindu-se un drum de acces şi alei, o scenă pentru spectacolele formaţiilor artistice de amatori, instalaţii de iluminat, puncte de alimentaţie publică etc.
În cursul anului viitor lucrările vor continua, urmând să se sape un şanţ de colectare a apei, să se construiască rigole de-a lungul drumului de acces, să se monteze bănci de lemn pentru odihnă, să se amenajeze izvorul de apă potabilă etc. Se vor asigura, astfel, condiţii plăcute de odihnă pentru populaţia oraşului, dornică să iasă la iarbă verde ori de câte ori timpul e frumos.
ziarul Făclia, 4 decembrie 1969
La toate acţiunile arătate mai sus au contribuit din plin cetăţenii de pe străzile respective, efectuând prin muncă patriotică o parte din aceste lucrări.
ziarul Făclia, 21 august 1970
Dumitru Vatău, ziarul Făclia, 3 mai 1972
ziarul Făclia, 7 iulie 1972
Pe dealul, din faţa Staţiei CFR Gherla creşte de sute de ani o pădure deosebit de interesantă, cu arbori de diverse esenţe, înalţi şi umbroşi, cu pajişti şi luminişuri atractive. Altădată, cu zeci de ani în urmă, această pădure era străbătută de cirezile de vaci, iar după ploile abundente şi mănoase, de copii în căutare de ciuperci.
Date fiind aşezarea ei pitorească şi frumuseţea ei insolită, edilii oraşului s-au gândit că e păcat să nu fie utilizată în scopuri de agrement. Întâi i-au dat un nume potrivit, „1 Mai“. Apoi, au croit şi amenajat un drum de acces până în inima ei, drum însoţit de un canal descoperit, pentru captarea şi scurgerea apelor meteorice. În continuare au trasat, balastat şi electrificat alei, au construit din beton scene pentru spectacolele artiştilor amatori, au confecţionat din lemn de mesteacăn şi platan mese şi bănci etc.
În fiecare primăvară, prin muncă patriotică, pădurea a fost curăţată de uscături, devenind un loc de agrement plăcut pentru populaţia oraşului, mai ales cu prilejul marilor sărbători. Pentru ca ceasurile de odihnă şi recreere petrecute în această pădure să fie cât mai fructuoase, formaţiile artistice de amatori au prezentat bogate spectacole în aer liber, iar unităţile de alimentaţie publică s-au străduit să satisfacă, prin gherete şi tonete temporare, cerinţele de ordin culinar şi de potolire a setei.
Pornindu-se de la vânzările mari realizate de fiecare dată, s-a născut ideea de a construi în pădure o terasă turistică, similară cu cea de la Cheile Baciului, care să desfăşoare o activitate permanentă. S-a făcut apel fa cooperaţia de consum. Aceasta a proiectat şi finanţat lucrarea, încredinţată spre execuţie întreprinderii de gospodărie comunală şi locativă Gherla. După turnarea fundaţiei, au început să se înalţe zidurile… spre satisfacţia tuturor celor dornici de popasuri într-un local intim, plasat în cadru pitoresc.
Dar această satisfacţie n-a ţinut mult, deoarece – cauzele nu sunt complet elucidate – la parametrul aval fundaţia a început să alunece, punând în pericol construcţia şi, evident, continuarea ei. Fireşte, lucrul a fost oprit, vorbindu-se ba de nerespectarea tehnologiei de execuţie, ba de erori de proiectare.
Până la urmă, se pare, pricinile răului au fost stabilite în aşa fel, încît nimeni să nu poată fi acuzat de lipsă de răspundere şi, pe baza unor soluţii de optimizare a situaţiei, s-a dat cuvânt de ordine pentru terminarea construcţiei.
Dar pentru ca terasa turistică din pădurea de agrement „1 Mai“ din Gherla să fie cît mai grabnic terminată şi dată în folosinţa publicului, se impun o mai strânsă colaborare între beneficiar şi constructor şi o mai eficientă coordonare a acestora de către consiliul popular orăşenesc. Scopul urmărit este spre folosul oamenilor, deci trebuie perseverat întru atingerea Iui.
ziarul Făclia, 8 iulie 1973
Cabana „Brădet”, cu restaurant și hotel, a fost dată mai apoi în funcțiune, fiind o locație de mare atracție, atât în sezonul cald, cât și în cel rece. Restaurantul a fost potrivit pentru multe nunți, banchete, petreceri în mijlocul naturii, cu o priveliște panoramică unică asupra orașului. După 2000, afacerea a început să scârțâie. Lipsa de investiții a dus la degradarea clădirii, iar oamenii s-au îndreptat spre alte locuri, așa că a urmat închiderea. Tot ce s-a construit în zonă – chioșc, scenă, bănci, dușuri – a căzut pradă vandalismului.
Cabana a ajuns acum spațiu de cazare pentru persoane cu posibilități reduse.
Livada din apropiere, neîngrijită în timp s-a acoperit de spini. A fost și a rămas deocamdată loc predilect pentru întâlniri sub clar de lună, unde nu te deranjează nimeni.
Din nou investiții pe deal
La sfârșitul lunii martie, consilierii locali din Gherla au votat un prim demers pentru refacerea parcului 1 Mai. Este vorba despre întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru obiectivul de investiții ,,Amenajare Parc de Agrement 1 Mai și platformă pentru evenimente culturale”.
Potrivit referatului acestui proiect, imobilul constituie domeniul public al Municipiului Gherla, cu o suprafață totală de 39.529 mp.
Pentru suprafețele de călcare se vor folosi materiale prietenoase cu mediul cum sunt: mulch-ul, pietrișul și nisipul, care promovează principiul NBS „Nature base solutions”.
Proiectul prevede aprobarea indicatorii tehnico-economici și descrierea sumară a investiției propuse și stabilește că UAT Municipiul Gherla, prin Consiliul Local al UAT Municipiul Gherla, se angajează să suporte cheltuielile de menținere, întreţinere, funcționare, exploatare, reparaţii și gestionare a investiției realizate prin proiect pe o perioadă de cel puțin 5 ani de la data la care investiția se dă în exploatare și încetează finanțarea nerambursabilă.
Proiectul a fost votat de toți consilierii locali.
Pe deal, cu telefericul
Proiectul parcului „1 Mai” este unul ambițios, care presupune parcurgerea mai multor etape în timp.
Rămâne de văzut și care va fi reacția publicului la noua ofertă. În timp ce tinerii sau cei care dispun de un autoturism vor putea ajunge pe deal relativ ușor, pentru ceilați s-ar putea ca urcușul să fie puțin mai dificil. „Dacă ne bagă și teleferic, poate mă duc și eu!”, este replica, mai în glumă, mai în serios, a unui localnic mai în vârstă.