Gherla INFO – CLUJ stiri, informatii, foto, video, vremea, anunturi
Despre participarea uriașă de oameni de la Mănăstirea Nicula la marea sărbătoare de hram s-a vorbit mereu, în cronicile vremurilor trecute. Icoana care a lăcrimat zile întregi a dus faima mănăstirii în toate colțurile țării, iar oamenii cu credință, auzind despre miracolele de care au avut parte cei care s-au închinat, și-au îndreptat mereu pașii spre mănăstirea aflată sus pe deal.
În 1904, ziarul Gazeta Transilvaniei, care apărea la Brașov, a publicat în ediția din 20 august impresii de la pelerinajul credincioșilor din acel an.
Pelerinajul de la mănăstirea Nicula
În puţine locuri va fi prăznuită ziua de sf. Măria mare într-un mod atât de sărbătoresc, cum e prăznuită în comuna Nicula, ai cărei locuitori sunt fericiţi a avea în hotarul lor o biserică, a cărei veste a pătruns până chiar în părţile cele mai depărtate ale Ardealului. Drept că această sărbătoare este aşteptată cu dor din partea credincioşilor din Nicula şi împrejurime. Nicula în această zi e loc de întâlnire a mii şi mii de români, care vin pe jos de prin ţinuturile cele mai depărtate, ca să preamărescă pe Preacurata Vergura Maria și să-i implore preaputernicul ajutor.
Înainte însă de a scrie despre acest peregrinagiu, ţin necesar a da și unele note informatoare asupra acestui loc de rugă. Nicula este o comună mică, situată la o depărtare de 4-5 km de Gherla. Locuitorii ei sunt acum săraci, dar odinioară, sub principii ardeleni, erau în foarte bună stare şi în cea mai mare parte nobili. Pe un mic platou de pe dealul de către răsărit, cam la o înălţime de 320 m peste suprafaţa mării se află mănăstirea. Numele de mănăstire nu-l are pentru că doar ar locui într-însa călugări, ci de la icoana făcătore de minuni. Nu călugări, dar nici preot stabil nu este la mănăstirea din Nicula, ci serviciul îl face parte preotul din sat, parte alţi preoţi din împrejurime.
Suind dealul mănăstirii, după o cale de vreo 10-15 minute, îndată ţi se arată un edificiu mare de ţigle, căruia îi lipseşte turnul. Acesta e biserica cea nouă. Lângă dânsa ceva mai în jos în stânga se află o bisericuţă veche de lemn, cu un turnuleţ şi două căsuţe destinate parte pentru preoţii care vin la mănăstire, parte pentru un ţăran care păzește mănăstirea.
În jurul acestor edificii sunt pomi, vreo câteva cruci, pe lângă biserica cea veche un mormânt cu un monument de marmură, loc de odihnă a fostului prof. de teologie şi administrator al mănăstirei Michail Ivaşco, care are meritul principal, de a fi zidit biserica cea nouă. Toate aceste edificii sunt înconjurate cu un inel de pădure de stejar.
Biserica cea noua e zidită în stil roman între anii 1875-1879. Interiorul ei simplu, dar curat, are un iconostas foarte frumos, pictat de fostul canonic din Gherla Michail Șerban.
La mijlocul iconostasului este așezată Icoana făcătoare de minuni, care reprezintă pe Preacurata Vergula Maria cu Isus în braţe.
Icoana e zugrăvită pe scândură şi e acoperită în întregime cu o învelitoare de catifea, astfel că numai capetele şi mânile sf. figuri se pot vedea. Jur-împrejur sunt atârnate mai multe relicve, iconiţe şi alte daruri mici, date din partea acelora care s-au împărtăşit de vindecări trupeşti.
Despre această icoană, care are o legendă întreagă, se zice că din 15 februarie până în 12 martie 1694, cu puţină întrerupere, a lăcrimat ziua-noaptea. De pe vremurile acelea s-a început peregrinarea la Nicula.
Românii din depărtările cele mai mari, ca de exemplu, din Sălaj, Chioar, Maramureș, Sătmar, Cluj etc., la praznicele Maicii Domnului, la Ziua Crucii, dar mai cu samă la adormirea Preacuratei Vergure Maria (Sf. Maria mare) vin în cete numeroase cu prapori, ca să se roage şi să sărute sf. Iconă. Dar nu numai românii, ci chiar şi ungurii din Cluj, Dej și armenii Gherla vin în fiecare an cu procesiune la Nicula.
Anul acesta, din cauza mizeriilor multe cauzate de secetă, era teamă că nu vor veni aşa mulţi ca de altă dată. Dar cu toate acestea, venit-au și acum vreo 5000-6000 de oameni.
Sâmbătă s-au ţinut trei sfintei liturghii, una în biserica cea mare, alta în cea veche şi una la o cruce, în decursul cărora s-au cuminecat vreo 500 de inşi. S-au ţinut şi două predici frumoase, una înainte şi una după prânz, de d-nii Dr. Victor Bojor, prof. de teologie şi Dion. Vaida, preot în Câțcău. S-au săvârșit mai multe masluri (ungerea de pe urmă) şi dezlegări. După prânz, la ora 4, a fost înserat şi predică, iar seara la ora 7 paraclis cântat de opt preoţi.
Cea mai mare şi mai frumoasă ceremonie a fost însă duminică, când s-a celebrat sf. liturghie din partea a 12 preoţi, pontificând Rev. D-l Ioan Ivaşco, canonic în Gherla, actual administrator al mănăstirii. A predicat d-l Ilarie Boroş, profesor de preparandie în Gherla şi s-au cuminecat peste 1000 de oameni.
Văzând lumea imensă adunată la acest sfânt locaş cu câtă evlavie implora ajutorul sf. Maici a Domnului, te simţeai adânc mişcat. Dar mai interesant, sublim şi înălţător de suflete este scena, ce se poate vedea, când e timp frumos, noaptea, când grupuri de credincioşi, bătrâni, bărbaţi tineri, babe bătrâne, neveste şi fete şed pe pajiştea verde de lângă mănăstire, cu făclii aprinse în mână şi petrec aproape noaptea întreagă în cântări şi rugăciuni sfinte şi pline de laudă cătră Maica Precistă…
Meritul edificării bisericii cea nouă, după cum am remarcat într-alt loc, este al fericitului fost profesor de teologie şi administrator al mănăstirii, Michail Ivaşco, un bărbat care dusese o viaţă sfântă. Actualul administrator e fratele răposatului. Ne place a crede că Domnia Sa, pe care-l cunoscem ca pe un bărbat cu un interes deosebit faţă de acestă mănăstire, încă nu va rămâne îndărăt, ci va termina măreaţa operă începută de fratele său, ridicând două turnuri, precum şi un edificiu mai acomodat pentru primirea oaspeţilor (pavilion pentru adăpostul pelerinilor).
