taxi gherla dej cluj telefon
locuri de munca gherla dej cluj iclod fabrica calorifere irrom
locuri de munca gherla dej cluj iclod fabrica calorifere irrom
feroterm gherla magazin centrala termica instalatii dej cluj stiri pentru viata cabinet veterinar gherla medic telefon cofetaria ada prajituri torturi gherla
minerva zamfir primar gherla

Cum a fost salvată primărița din Gherla la Revoluția din 1989, amintiri dramatice, cu urme pe viață

Pentru prima dată după 31 de ani, ultimul primar din perioada comunismului a vorbit despre ce s-a întâmplat la Gherla în zilele fierbinți ale revoluției din 1989. „Am făcut acest lucru pentru a restabili niște adevăruri, întrucât de-a lungul timpului, unii au denaturat faptele”, spune Minerva Zamfir. Nu i-a fost ușor să retrăiască acele momente, care și-au lăsat o amprentă dureroasă asupra existenței sale.

Minerva Zamfir, acum în vârstă de 73 de ani, originară din Turda, a ajuns la Gherla pentru prima dată în 1978, ca secretar cu propaganda. A colaborat cu primarul de la acea vreme, Andrei Cristea, apoi cu Nicolae Preda. Din 1981 a preluat funcția supremă a orașului și a rămas în biroul cu balcon din centrul orașului până în decembrie 1989.

Anii în care a condus orașul cu o mână forte au lăsat urme vizibile și azi. Minerva Zamfir spune că s-a implicat pentru ca oamenii să o ducă mai bine, să fie locuri de muncă, să aibă condiții și că nu de puține ori, a înroșit telefoanele la București sau la Cluj, cu petiții care au ajuns chiar la Nicolae Ceaușescu, pentru a rezolva diverse probleme. Puțină lume știe că azi un parc din oraș îi poartă numele, Minerva.

***

Amintirile primăriței de la revoluție

„S-au scris multe minciuni despre mine, că au vrut unii să mă bată, că m-au prins și cine știe ce mi-ar fi făcut.

Pe 16 decembrie 1989 eram în biroul primăriei, cu membri biroului executiv. Știam doar oficial ce se întâmplă. A venit Liliana Mihuț de la județeana de partid, ne-a spus ce s-a întâmplat la Timișoara, că s-a tras, că sunt morți, că s-au spart magazine, că s-a furat, să avem mare grijă. Am luat urgent măsuri, s-a întărit paza cu miliția, s-a făcut pază dublă la unitățile din oraș.

În ziua de 22 decembrie a venit în birou un securist de la București, a scos de la picior din șosetă un pistol. A strigat: „Vă împușc pe toți, în afară de primăriță!” Respectivul avea o soră în Hășdate iar cu ceva vreme în urmă, intervenise pentru ca aceasta să primească o locuință, iar cererea i-a fost aprobată.

În acea zi, de dimineață, comandantul miliției Crișan și Hurlui, de la Securitate, m-au informat că în zona centrală a orașului, la muzeul de istorie, pe pereții exteriori de la fabrica de Spirt și la Someșul, apăruseră inscripții  „Jos Ceaușescu”.

Spre amiază, directoarea muzeului, Pintea, împreună cu câțiva oameni, au ieșit în stradă, au rupt niște fotografii cu vizita lui Ceaușescu la Gherla, le-au dat foc și au început să instige oamenii.

Am sunat la județeana de partid să văd ce se întâmplă, dar n-au vrut sa-mi dea informații, decât că e bai mare, că sunt tancuri în Cluj în fața instituției. Atunci m-am speriat.

De afară se auzea gălăgie și am ieșit pe balcon să văd de ce întâmplă. Veneau coloane de oameni dinspre fabrica de spirt, strigau „Jos Ceaușescu”. N-am auzit să strige ceva împotriva mea, poate știau că am ajutat mult la dezvoltarea fabricii.

Apoi unii au forțat intrarea în primărie, erau foarte nervoși. L-au împins pe scări pe viceprimarul Văcaru, care a alunecat, l-au speriat foarte tare pe Machedon, care era șeful la Evidență. Acesta a urcat în pod, nu știu căt  a stat acolo. Era un lucrător de la gara CFR, mai era un muncitor de la Someșul împreuna cu fata lui, elevă la liceul Petru Maior, care a început să strige să plecam de acolo, că nu mai e nevoie de noi. Erau oameni pe care de-a lungul timpului i-am ajutat cu diverse probleme.

A mai apărut acolo inginerul Peterfy, șeful de la fabrica de încălțăminte Meseriașul. A zis: „Dacă vă atingeți de primăriță e bai, pentru că femeia asta a făcut numai bine, nouă și mie, mi-a slavat fata de la orbire!” Așa era, pentru că la un moment dat, fata făcuse un șoc la școală, la Ana Ipătescu. Am sunat atunci la Ministerul Sănătății să vină cu Aviasanul (asemănător SMURD-ul de azi, n.r.), să aducă medicamentele necesare la Cluj, am dat benzină, copilul a fost trimis urgent cu Salvarea și astfel a fost salvat.

În fața mea s-a pus Domnița Moldovan, era președintele sindicatului pe oraș, în fața ei era Văcaru, eram înjurați și ni s-a strigat să plecăm, să mergem la Miliție.

Ne-am dus mai multe persoane din conducerea orașului la sediul Miliției din imediata apropiere, în biroul comandantului Crișan.

Niște persoane băute au început să spargă cu drugi de fier poarta de la intrarea în miliție. Erau vreo șase, paria societății, niște vagabonzi, Baciu, Pășcuță, câțiva făcuseră pușcărie. Au făcut zob mașina miliției, în fața sediului.  Făceau scandal foarte mare.

În cele din urmă au pătruns în interior, au început să se bată cu milițienii aflați în sediu și au dat drumul la cei arestați. Erau câteva persoane acolo care nu aveau legătură cu revoluția, erau acolo pentru alte fapte.

gherla revolutie 22 decembrie 1989 cluj

La un moment dat, câțiva au început să urce pe scări, spre biroul șefului miliției. Comandantul Crișan și Sebeștean, șeful Securității,  au zis că trebuie să plecăm de acolo, pentru că sunt mulți beți, că au dat drumul la arestați, că s-ar putea să aibă arme și că suntem în pericol.

De întors nu ne mai puteam întoarce, dar era o scară de acces cu un geam mare, pe care l-am deschis. Între timp, oameni ai colonelului Rusu, comandatul Pentienciarului, făcuseră o gaură în zidul clădirii, care ducea în curtea interioară a Poștei, care avea clădirea lângă primărie. Am trecut prin gaură, Rusu ne-a spus să mergem toți cu el, că a primit ordin să ne ridice, „fără a avea calitatea de arestați”. Era cu noi și Olaru de la Miliție. În curte ne aștepta un camion încărcat cu cauciucuri și niște cutii, am urcat toți în mașină și ne-au dus la Penitenciar. De atunci am probleme cu inima, n-am putut sa plâng, nu puteam să înțeleg ce se întâmplă cu adevărat.

Patru zile și patru nopți am rămas în biroul comandantului de la Penitenciar. Acesta ne-a cerut să dăm declarații, dacă susținem sau nu Frontul Salvării Naționale, care se înființase în acea zi la București.

Numai eu știu cum am dormit zilele acelea. A venit și soțul meu acolo și s-a aprobat ca autoturismul proprietate personală să fie adus în curtea penitenciarului, pentru că între timp, unii începuseră vandalismul. Ne-au spart casa de trei ori, pur și simplu au rupt ușa, dar au fost dezamăgiți, nu aveam valori, doar vreo 300 de lei. Vecinii numai că nu s-au bătut cu ei. În cele din urmă s-a pus pază la ușă un subofițer. Spărgătorii nu au fost prinși nici azi.

Între timp, toate telefoanele erau întrerupte, la partid, la Cluj. Băiatul meu avea 6 ani și era la mama, la Cluj-Napoca. Cineva îi dădea telefoane să trimită preot la Gherla, că eu sunt într-un subsol, legată în lanțuri și nu pot să mor până nu vine un preot să mă spovedească. Mama suferea de inimă, tata avea cancer, a fost îngrozitor pentru ei. Atunci m-am îmbolnăvit de inimă și sufăr și acum pentru acele nedreptăți. Nu m-am așteptat să facă cineva așa ceva. Bănuiam că telefoanele le dă o femeie care avea legătură cu soțul meu.

Apoi soțul a trebuit să fie dus la Securitate la Cluj, pentru că cineva a zis că ar fi terorist. L-au luat cu mașina din biroul comandantului și l-au dus, însoțit de doi milițieni și niște militari de la Dej. Pe drum au fost opriți de vreo 40 de ori. La Cluj l-au ținut câteva ore și apoi i-au dat drumul. A primit aprobare să vadă copilul și să dea asigurări mamei că n-am murit, dar ea n-a vrut să creadă, după câte telefoane primise.

După ce lucrurile s-au mai liniștit, am fost internată la spital la Clujana. Eram într-o stare foarte proastă, am fost pensionată medical timp de 6 luni. Nu puteam să mănânc, să dorm, mi s-a reactivat un ulcer mai vechi, aveam crize de cardiopatie ischemică dureroasă, care pe urmă s-au transformat în crize de angină pectorală.

La ieșirea din spital nu a vrut nimeni să mă angajeze. Dar în cele din urmă m-am descurcat, am lucrat în câteva firme.

Eticheta de comunist nu mă deranjează. Eu am avut mare încredere în principii, dar asta nu însemna că am fost de acord cu toate. De exemplu, nu eram de acord cu interzicerea ieșirii din țară decât pe linie de serviciu, de aceea i-am ajutat pe mulți să poată pleca la specializare. N-am fost de acord cu măsurile de austeritate pentru plata datoriei externe și din cauza căreia oamenii au dus-o foarte greu cu mâncarea. Cozile mari mă deranjau foarte tare. Pâinea se vindea doar pe cartele, vânzătoarele din Gherla nu aveau voie să vânda oamenilor din Băița, Hășdate, Silivaș, dar am intervenit să le dea și lor.

Ne îndreptăm într-o direcție greșită, toate partidele au făcut greșeli grave. Petre Roman a făcut mult rău, la fel F.P.S. (Fondul Proprietății de Stat). S-au pus pe butuci fabricile care asigurau un loc de muncă, cum sunt la Cluj Unirea, Carbochim, CUG, Clujana. Utilajele și mașinile s-au vândut la fier vechi. Tinerii nu au serviciu, de aceea iau calea străinătății.

Nu se pune accent pe școală, este șomaj, droguri, nu mai ai securitatea persoanei pe stradă nici măcar ziua. Nu se acordă atenție sănătății, care este cea mai importantă. Nu se pune accent pe educația morală civică a copiilor, a tinerilor. Dacă îi faci observație unui tânăr că te-a călcat pe picior în troleibuz și întrebi de ce nu își cere scuze, riști să fii bătut. Este o libertate prost înțeleasă, prin prisma drepturilor, nu și a obligațiilor. Libertate nu înseamnă să îți faci de cap, să încalci legea, să nu ai prinicipii.

Mai scăpăm dacă vine Vlad Țepeș!”

***

Deși au trecut mulți ani de când era primar, Minerva Zamfir are memoria intactă și își amintește în detaliu întâmplări extrem de interesante din trecutul orașului, despre oameni, locuri, fapte. Deaspre toate acestea, în curând, pe Gherla INFO.

sus(67)jos(138)

3 comentarii

  1. Da cei care au fost in vacanta in anii 50 la canal si familia a primit certificat de deces in 1960 cum au fost de stresati ? da familiile ?
    A fost neplacut de cealalta parte sa fi la mana unor asa zisi prosti.
    Ca de obicei povestea cu golaneala si droguri si copii neinstruiti - dupa modelul curent de a face politica doar pe aspecte negative.
    Au scapat usor si cam tot ei au fost la butoane , iar cu mici exceptii nu au fost acuzati de nimic si traiesc o pensie destul de alba.
    Sanatate si nu mai discreditati ca au trecut peste 25 de ani - timpul le-a rezolvat pe toate.

    sus(111)sus(1)
  2. In aceste zile, in care acum 31 de ani si-au pierdut viata oameni satui de regimul comunist, ma intreb, oare merita sa publice cineva o stire de acest fel? Probabil, cei care s-au nascut mult mai tarziu, dupa 1989, si nu cunosc vremurile pe care le-am trait. Ori, poate niste nostalgici, care au trair oricum bine si atunci. Aveam 20 de ani atunci, la Revolutie, si- mi amintesc cum d-na primar sfida multimea adunata la intrarea in Parcul Mare, cu o sticla de coniac pe pervaz si ne striga sa plecam acasa. Ati uitat atat de repede, sarac popor. Nu are cumva si vreun brevet de revolutionar?

    sus(115)sus(4)
  3. "Doamna" Zamfir...cat tupeu nerusinat trebuie sa ai sa vi aici sa declari ceea ce declari.Asculta doamna, ai avut un mare noroc ca te au scos militienii pe usa din dos ca altfel mai aveam o eroina la revolutie. Ai fi meritat sa te atarne cu capul in jos si sa se adune toti carora le ai facut rau in numele partidului.si al tau personal.Ai fost si esti o prefacuta,o *** si ma mir de unde personal. atata nesimtire sa te ridici in fata oamenilor care nu au uitat ce fel de *** ai fost.Te plangi ca ai suferit? Ai fi meritat sa faci puscarie grea si sa te injoseasca cei care atata vreme au batut pragul primariei cu jalbele in bat, cei pe care i-ai injosit 10 ani si inca mai arunci cu rahat in ei.Esti genul de vulpe vicleana ( se si vede in poza curenta) care arunca vina intotdeauna pe altii.***!

    sus(108)sus(2)

Lasă un răspuns