Sportul a fost încă una din ramurile în care România trebuia să fie lider în lume, acesta era scopul lui Nicolae Ceaușescu, și a fost dus la bun sfârșit. Președintele comunist considera că România are forța să concureze cu marile state ale lumii, ca SUA, China sau URSS, iar pentru aceasta, s-a dat mobilizarea națională.
Sute de mii de tineri, de la sate și orașe, au fost atrași să se afirme în sporturile de toate categoriile. Cele mai multe rezultate de excepție s-au înregistrat în perioada anilor ’70-’90, la campionate mondiale sau la jocuri olimpice, cum au fost cele de la Moscova, Los Angeles, Seul sau Barcelona.
România a avut campioni mondiali de renume. Nadia Comăneci, Lavinia Agache, Cristina Grigoraș, Daniela Silivaș, Ecaterina Szabo – gimnastică, Doina Melinte, Maricica Puică – atletism, Sorin Babii – tir, Iolanda Balaș – săritura în înălțime, Anișoara Cușmir Stanciu – săritura în lungime, Petre Becheru și Nicu Vlad – halterofili, Elisabeta Lipă, Ivan Patzaichin – canotaj, Ilie Năstase, Ion Țiriac – tenis sunt doar câteva nume celebre, care au dus sportul românesc pe locul 1 în lume.
Imnul României a răsunat de nenumărate ori la marile competiții mondiale, cu sportivii urcați pe cea înaltă treaptă a podiumului. În acele momente, vibra de emoție o țară întreagă.
video: Jocurile olimpice de la Los Angeles, 1984 – Maricica Puică, medaliată cu aur la cursa de 3000 de metri
Păstrând proporțiile, zona Gherla a lansat de-a lungul anilor talente care s-au remarcat până la nivel național și uneori chiar mai sus, în discipline ca fotbal, lupte, volei, baschet, atletism, culturism, tenis de masă, tenis de câmp, popice, box, popice, arte marțiale, K1, kickbox, dar și la șah sau aeromodelism.
Profesorul de sport și antrenorul Augustin Sabo a consemnat o mare parte a istoriei sportului local în volumul „Sportul gherlean din perspectiva unui împătimit”, apărut în 2014.
De la Spartachiada sovietică, la Daciada românească
Sportul a început să fie organizat mai consistent in România după cel de-al doilea război mondial, după model sovietic, cum la fel se întâmpla în toate domeniile, în toate țările de dincoace de Cortina de Fier.
Despre primele spartachiade a început să scrie ziarul Sportul Popular, apărut în 1944. În primul număr, Nicolae Ceaușescu, la vremea aceea secretar general al CC al UTC, semna un editorial, în care se spunea, printre altele: „Până acum, sportul a fost un lux, de care masele întregi ale tineretului nu s-au putut bucura. Fasciştii au folosit sportul pentru a pregăti tineretul pentru războiul lor criminal şi banditesc. O deosebită atenţie va trebui să dea sportul popular maselor largi ale tineretului ţărănesc. Să nu fie fabrică, sat, universitate, şcoala sau cartier care să nu aibă cluburile sportive organizate şi conduse de cei mai buni tineri sportivi”.
Spartachiadele, cum se numeau competițiile sportive din Uniunea Sovietică, au început să fie organizate și în România începând cu anul 1952. A fost anul în care s-a organizat prima spartachiadă militară.
În 1953 s-a dat startul la Spartachiada Satelor, cu întreceri la atletism, gimnastică, volei și oină. Zeci de mii de tineri din toată țara se întreceau pentru a ajunge în finale, care se disputau la București.
Au apărut, pe rând, spartachiada școlarilor și pionierilor, spartachiada tineretului, spartachiada sindicală, spartachiada columbofilă, sindicală, cooperatistă ș.a.m.d. Din 1964 s-a organizat Spartachiada Republicană, amplă competiție de masă și de perfomanță.
Întrecerile se organizau în cele două sezoane, vară și iarnă, cu sporturile specifice anotimpurilor.
Titulatura Spartachiada s-a menținut până în anul 1975. La doi ani după ce Nicolae Ceaușescu a devenit președinte al republicii, ziarul „Scânteia” anunța pe prima pagină organizarea unei „olimpiade” românești 100%, numită „Daciada”. Numele era inspirat din denumirea teritoriului locuit de daci în urmă cu 2000 de ani, Dacia, simbol al continuității românilor.
„Comitetul Politic Executiv a aprobat organizarea competiţiei sportive Daciada, care va cuprinde mari concursuri polisportive, în toate localităţile şi marile colectivităţi. Daciada va trebui să lege mai mult pe sportivi de mişcarea sportivă din localităţile în care trăiesc, diminuând tendinţa transferării acestora, sporind răspunderea ce le revine faţă de colectivele unde activează, precum şi răspunderea cluburilor respective faţă de pregătirea lor”, anunța ziarul Scînteia, pe 17 noiembrie 1976.
Spartachiadele în zona Gherla
Primele informații consemnate despre spartachiade în zona Gherla apar prezentate în ziarul Sportul Popular, cu referiri la numărul mare de sportivi, de organizarea activității sportive și rezultatele obținute.
— Ioane, nu uita că mâine avem antrenament la handbal!
Ion Coroiu zâmbi. Nu avea mai mult de 21 ani. Îndrăgise de mult sportul. Înalt, sprinten, cu muşchii bine formaţi, el era întotdeauna primul în toate, nu se dădea la o parte de la treburile cele mai grele. După-amiaza, el venea uneori pe terenul de sport, antrenându-se alături de cei tineri. Cei mai vârstnici se uitau cu jind la el şi la ceilalţi. Când erau copii, bătrânii nici nu pomeneau de sport în sat. Aveau acolo, sus pe dealuri, o păşune, iar când păşteau vitele „încingeau” un joc de oină cu o minge făcută din cârpe sau păr de cal.
Acum însă, iată… în mijlocul satului a fost amenajat un teren de sport. În gospodărie şi în sat, jocul de handbal era cunoscut numai de anul trecut.
Într-o zi, sub îndrumarea organizaţiei U.T.M. (Uniunea Tineretului Muncitoresc) din sat, Ion Coroiu îşi adună tinerii şi cu toţi porniră să citească pe îndelete regulamentul jocului de handbal. Apoi au început să facă antrenamente şi încet, încet, au desluşit toate tainele acestui joc. Abia când soarele se ascundea departe, după dealuri, tinerii plecau voioşi spre case, mulţumiţi că mai învăţaseră ceva nou. Curând, Coroiu deveni cel mai bun trăgător la poartă al echipei. Dar nici ceilalţi nu se lăsau mai prejos.
De la o vreme, venea în fiecare zi să privească la jocul celor „mari” elevul utemist Gheorghe Grigorean. Era un băieţaş mic de statură, de vreo 14 anişori, sprinten şi lăudat de toţi pentru diploma pe care o luase la concursul pe ţară al celor mai buni elevi la matematică. Tare ar mai fi vrut şi el să joace! Dar, un început de îndoială îi da ocol: îl vor primi sau nu? Câtva timp nici nu îndrăzni să le spună ceva. Dar odată îşi luă inima în dinţi:
— Tovarăşi, aş vrea şi eu să joc. Mă primiţi?
Tinerii se uitară neîncrezători la el — ce putea „ţâncul” ăsta să facă? — dar, până la urmă, îl primiră. După o vreme, spre bucuria tuturor, Grigorean se dovedi tot atât de talentat la handbal ca şi la dezlegarea problemelor de matematică.
Intr-una din seri, organizaţia U.T.M. le aduse marea veste: în curând aveau să înceapă concursurile la handbal pentru Spartachiada Satelor. Cu toate că munca în gospodărie devenea din ce în ce mai intensă, tinerii nu neglijau antrenamentul. Înconjurau de câteva ori terenul, alergând uşor, se întreceau în sprinturi scurte pe iarba moale, trăgeau apoi cu rândul la poartă şi terminau, de obicei, jucând la două porţi. Intr-o zi se gătiră să plece la centrul de raion unde începeau întrecerile. Veniseră mulţi ţărani muncitori să le uree drum bun.
— Să nu ne faceţi de râs, le apuse puţin emoţionat preşedintele colectivei. Voi. tinerii, sunteţi mândria noastră. Vă dorim biruinţă!
…Prima victorie a obţinut-o echipa fetelor. Îmbărbătaţi, au intrat apoi pe teren, băieţii. Erau încrezători în puterile lor, căci munciseră cu sârguință. Tocmai de aceea, în primul joc, balonul s-a oprit de multe ori în plasa adversarilor. Fiecare joc însemna o nouă victorie, un nou prilej de bucurii, dar şi de noi învăţăminte. Vedeau că mai au încă greşeli, că obosesc prea repede, iar mingea, trimisă uneori fără precizie, ajunge în mâna adversarului.
La sfârşitul competiţiei, delegatul comitetului raional C.F.S. (Cultură Fizică și Sport) cuvântă plin de bucurie:
— Cea mai bună echipă — atât la băeţi cât şi la fete — s-a dovedit a fi aceea a gospodăriei agricole colective „Partizanul”.
… Seara în sat, la căminul cultural, tinerii povestiră multă vreme celor din jur despre jocurile şi biruinţele lor.
– Până acum a mers bine, spuse puţin îngândurat Ion Coroiu. La Cluj însă ne aşteaptă faza regională. Acolo va fi mai greu. Trebuie să muncim ca să ne îndreptăm lipsurile.
După alte antrenamente, odată cu căderea primelor frunze îngălbenite, cele două echipe din Mintiul Gherlei au pornit spre Cluj.
Îi aştepta aci parcul sportiv Victor Babeş, îmbrăcat în straie de sărbătoare. Jocurile au fost foarte disputate. Tinerii din echipa „Partizanul” erau de multe ori depăşiţi de adversari, dar, însufleţiţi de dorinţa de a învinge, egalau, apoi învingeau! Ultima întâlnire din finală a fost cea mai grea. Adversarii se apărau cu îndârjire, iar jocul a fost multă vreme egal. Abia în ultimele minute de joc, o minge trasă puternic de Ion Coroiu poposi în plasă, aducând victoria tinerilor din Mintiul Gherlii.
Însufleţirea tinerilor nu mai cunosou margini. Porniră spre gospodăria lor. Plecaseră de acasă cu inimile fremătând de emoţie şi se întorceau victorioşi, campioni ai regiunii Cluj. Le-au ieşit înainte toţi cei de la gospodărie, iar preşedintele i-a strâns pe toţi în braţele lui voinice:
— Suntem mândri de voi, băeţi… suntem mândri de voi, repeta el cu glasul înecat de emoţie.
Sportul Popular, 26 iulie 1954
Sportul Popular, 11 martie 1954
Sportul Popular, 26 iulie 1954
La șah fete, locul 1 afost câștigat de Ana Bogăție, învătățoare din Gherla.
Concursul de trîntă desfăşurat în sala de gimnastică a şcolii medii de băieţi nr. 5 a fost urmărit de un public numeros, fapt care dovedeşte că acest sport este tot mai mult gustat de publicul ciujan. S-au înregistrat următoarele rezultate: categ. 57 kg.: Mihai Grigoreanu (Gherla); categ. 67 kg: Nicolae Rîseanu (Gherla); categ. 77 kg: Aurel Banea (Dej); categ. peste 77 kg: Emil Uldea (Cîmpeni).
Sportul Popular, 12 martie 1957
Sportul Popular, 11 decembrie 1957
Sportul Popular, 11 martie 1958
Sportul Popular, 10 aprilie 1958
Sportul Popular, 1 noiembrie 1958
Sportul Popular, 16 ianuarie 1962
Sportul Popular, 26 februarie 1962
Sportul Popular, 15 decembrie 1962
Sportul Popular, 24 decembrie 1962
Sportul Popular, 8 ianuarie 1963
Gimnastică fete — echipa asociaţiei Lumina Gherla (pregătită de prof. E. Pintea), băieţi — Viitorul Gherla (prof. Iuliana Cont), tenis de masă, fete — Elisabeta Raţ (C.I.L. Gherla), băieţi — E. Schweitzer (Lumina); cros, fete — Rodica Ciclon (Lumina), băieţi — M. Lungu (Lumina) ; trîntă, categ. 55 kg — I. Blum (Lumina), categ. 61 kg — A. Teodor (C.I.L.), 68 kg — A. Acfolodi (C.I.L.), 76 kg — G. Cernea (Flacăra Fizeşu Gherlii); haltere, categ. 55 kg —A. Teodor (C.I.L.), 65 kg — I. Pintea (Lumina), 75 kg – 7. Bălcău (C.I.L.) : tir, fete — Maria Moldovan (Şc. medie nr. 1 Gherla), băieţi — S. Ballo (Flacăra) ; concurs de orientare turistică, fete — echipa asociaţiei Lumina Gherla (Sanda Fodor şi Ana Maior), băieţi — Flacăra Fizeşu Gherlii (P. Bora şi I. Bora) ; şah, fete — Doina Mureşan (C.I.L.), băieţi — P. Longrojan (Someşul Gherla).
Sportul Popular, 19 martie 1963
Sportul Popular, 2 iulie 1963
Sportul Popular, 16 ianuarie 1964
Sportul Popular, 10 martie 1964
Etapa raională a Spartachiadei republicane s-a transformat duminică în orașul Gherla într-o adevărată sărbătoare sportivă. Spectatorii care nu au găsit locuri în tribuna stadionului sau în jurul terenurilor, pentru a asista la întîlnirile de fotbal, atletism, trîntă, haltere sau la demonstraţiile de gimnastică etc., s-au îndreptat spre terenurile de sport ale şcolii medii „Petru Maior“, unde au avut loc întreceri la handbal în 7 şi ciclism, la terenurile de volei din parcul popular sau la meciurile de baschet.
Ropote de aplauze au răsplătit frumoasa repriză de gimnastică a celor peste 100 de şcolari din comuna Răscruci, care sub conducerea directorului şcolii, tov. Nicolae Vereş, au oferit publicului un interesant program. De asemenea, foarte disputate au fost concursurile „celor mai iuți“ (recordul raional la 100 m a fost întrecut de trei ori şi stabilit la 11,7 de tînărul alergător Ion Pop (comuna Panticeu), întrecerile de aruncarea greutăţii, săritura în lungime etc.
Cei aproape 500 de sportivi din 36 de asociaţii care şi-au trimis finaliştii au făcut multă risipă de energie pentru obţinerea victoriei şi calificarea în reprezentativa raionului. După dispute dîrze, satisfacţia succesului a fost de partea celor mai buni: volei: Constructorul Gherla (masculin), Vulturul Vultureni (f); fotbal: Ogorul Geaca; baschet (m): Constructorul Gherla; handbal în 7: Constructorul Gherla (m) ; asociaţia sportivă din comuna Nima (f).
Foarte frumoasă şi utilă iniţiativa comisiei regionale de organizare a Spartachiadei, de a programa în cadrul întrecerilor raionale demonstraţii ale sportivilor fruntaşi. La Gherla, de pildă, veteranul gimnasticii noastre, maestrul emerit al sportului Albin Moraru, s-a prezentat cu echipa C.S.M. Cluj, clasată pe locul 3 la recentul concurs republican al copiilor. Tinerii şi foarte talentaţii gimnaşti au uimit prin evoluţia lor pe cei prezenţi. Copiii au executat cu multă graţie şi măiestrie elemente foarte dificile din gimnastica sportivă.
Serbarea sportivă de la Gherla, încheiată seara tîrziu, s-a bucurat de un frumos succes.
Sportul Popular, 7 iulie 1964
am avut prilejul să vizionăm partide viu disputate la handbal, baschet, volei, întîlniri dîrze la box, precum şi unele rezultate promiţătoare la atletism. Merită subliniată performanţa lui Cornel Porumb, care a sărit 2.05 m la înălţime, ratînd cu puţin încercările la 2.08 m. Nenumărate aplauze, la scenă deschisă, au primit şi tinerii gimnaşti, luptători şi halterofili.
O adevărată recoltă de cupe şi plachete au cules sportivii din oraşul Cluj. care, de altfel, au ocupat primul loc in clasamentul neoficial pe raioane. Pe locurile următoare s-au clasat reprezentanţii raioanelor Bistriţa şi Turda. Iată încă un clasament, pe ramuri sportive: Atletism : C.S.M. Cluj; Baschet fete: Huedin: băieţi: C.S.M. Cluj; Ciclism: biciclete de turism: Dej; biciclete de curse: C.S.M Cluj / Gimnastică băieţi şi fete: C.S.M. Cluj / Handbal băieţi şi fete: C.S.M. Cluj; Volei băieţi: Gherla: fete: Dej; Tenis de masă: C.S.M. Cluj. A fost premiat raionul Gherla pentru cea mai bună organizare a fazei raionale a Spartachiadei republicane.
Sportul Popular, 28 iulie 1964
Amintiri despre acele vremuri are și Szekely Csaba, corespondentul de la Gherla al ziarului Făclia de Cluj. Acesta povestește că prin anii ’50 şi chiar la începutul anilor ’60, în oraşul Gherla aveau loc întreceri sportive în care erau antrenați sute de amatori, de la copii până la veterani. Pe atunci se făcea mişcare fizică şi sport în masă, nu ca în prezent.
Şahiştii s-au întrecut în mica sală de sport de la fosta Şcoală generală nr.2 de pe strada Dragoş Vodă, plină de mese de joc. Cel mai tânăr şahist avea doar 10 ani, iar cel mai vârstnic, domnul Şumulean, era trecut de 50 de ani. Ultimul a dominat clar competiţia de şah.
Sala de sport de la Şcoala medie „Petru Maior” a găzduit întrecerile la tenis de masă, câştigătorii făcînd parte din Asociaţia sportivă „Voinţa”.
Schiorii s-au deplasat pe dealul „Brădet” (Epreskert), care pe atunci nu era împădurit şi unde a fost amenajată o pârtie pentru coborîre. Ani la rând, concursul schiorilor a fost câştigat de polisportivul Ştefan Eszényi (Putyuri), stabilit în prezent la Cluj-Napoca, care a practicat şi hocheiul pe gheaţă.
Amatorii de patinaj viteză se întreceau pe pista îngheţată a lacului de agrement din parcul mare, unde duminică de duminică alergau zeci de tineri, printre care şi elevi din clasele de gimnaziu, pentru a fi pe primul loc. Patinatorii erau încurajaţi de pe marginea lacului de părinţi, fraţi şi bunici, care se mai încălzeau cu câte un pahar de vin fiert.
Un nume de premiant: profesorul de educaţie fizică din Satu Mare, pe atunci elev la Şcoala generală nr. 2, Tiberiu Kovacs.
Cu toţii au fost premiaţi cu diplome şi cupe cu inscripţia Spartachiada de iarnă. Dar nu pentru asta a participat lumea la aceste concursuri, ci pentru a face mişcare şi sport în anotimpul friguros.
Ce-am avut și ce-am pierdut
La Gherla, Spartachiada de iarnă a devenit o amintire de povestit la căldura sobei, dar punem întrebarea: în prezent, ce mai povestim în domeniul sportului? Din păcate, activitatea s-a redus mult. Puținul care se mai întâmplă se datorează unor oameni inimoși, care își rup din timpul liber pentru a promova mișcarea sportivă.
Cei mai mulți tineri din ziua de azi au alte preocupări și nu mai sunt dispuși la efort și muncă, la performanță. Azi sunt „campioni” și „vedete” cei cu multe like-uri și vizualizări pe internet, lucruri efemere, promovate de societatea de consum.
Sportul înseamnă nu doar mișcare, înseamnă ambiție, seriozitate, muncă în echipă, luptă, performanță. Înseamnă să te descoperi, să te depășești, să îți păstrezi mintea ageră și corpul sănătos. Sunt lucruri care nu mai contează pentru guvernanți, cei care ar trebui să dea tonul la renașterea sportivă a României.
imagini foto: Spartachiadele din România, 1952-1965