taxi gherla telefon
alin tise pnl cluj
pro romania tiberiu baraian pro romania gherla alegeri locale 2020 candidat
feroterm gherla magazin centrala termica instalatii dej cluj stiri pentru viata cabinet veterinar gherla medic telefon locuri de munca sofer gherla mariflor dej cluj angajare banca cooperatista gherla alianta dej iclod dobanda mare cluj
1958 cinema victoria gherla program

Cinema, dragostea mea – de ce s-au făcut două săli la Gherla, cum a ajuns una dintre ele biserică și ce filme tari au rulat în ultimii 100 de ani

Cum a ajuns Gherla, un orășel mic, de provincie, să aibă mai multe cinematografe, care funcționau în paralel – este o întrebare cu un răspuns simplu, dar pe care foarte puțină lume îl știe. 

Despre cinema la Gherla se poate vorbi cu 100 de ani în urmă. Pentru locuitorii orașului, care nu aveau la dispoziție în acele timpuri pentru divertisment decât spectacolele artiștilor și aparatele de radio, filmele au devenit rapid o atracție uriașă pentru timpul liber. Singurul cinematograf, care a renăscut în ultimii ani, are azi porțile închise din cauza unui virus și nimeni nu știe deocamdată cât va mai dura pauza.

Azi încercăm să reconstituim din amintiri nostalgice, din ziare vechi și din fotografii de colecție, o poveste a cinematografului la Gherla.

Cinema Urania

Prima sală de proiecție filme funcționa deja în oraș în 1925, în proprietatea lui Alexandru Bodor. Puținele informații din acele vremuri arată că acesta își avea sediul la intrarea în parcul mare al orașului, unde este acum biserica Sf. Nicolae. Era amenajat într-un șopron care servise odinioară ca depozit de unelte agricole. Cinematograful Urania al lui Alexandru Bodor apare menționat în anuarul SOCEC al României pe anul 1925.

La începutul anului 1936, cinematograful a fost scos la licitație. Planurile erau de demolare a clădirii, cu gândul de construire a unui teatru, ori a unei biserici.

La un moment dat, Parohia Ortodoxă Română a cumpărat de la armeanul Gavril Bodor clădirile de la intrarea în parcul mare, de pe actuala strada Bobâlna nr. 1. Tranzacţia a fost facilitată de primăria oraşului, care i-a oferit vânzătorului la schimb două case numite Corbuly, de pe strada Regina Maria, cu condiția ca acestea să fie transformate în decurs de cinci ani în capele. Dar construcțiile caselor nu au putut suporta transformarea proiectată și planul nu s-a putut realiza. Cu aprobarea primăriei, s-a făcut un schimb cu proprietarul casei de la intrarea în parc.

foto: biserica din parc (1937), unde a funcționat anterior un cinema

biserica parc gherla 1936

Astfel, clădirea cinematografului „Urania” a fost transformată în 1936 într-o biserică executată în stil românesc, cu contribuția orașului. Pentru ridicarea turnului, comisia interimară a cedat un teren apropiat din parc.

Pe la mijlocul anilor ’80 și această biserică a fost demolată, iar în locul ei s-a construit Biserica Sf. Nicolae.

Cinema Select

Al doilea cinema din Gherla, al Fundației Culturale Principele Carol, a funcționat în Gherla începând cu 1 aprilie 1926, la etajul Casei de Cultură de azi, unde pe atunci exista hotelul Coroana. Avea „o sală mare pentru spectacole o sală de buffeu, sală de așteptare, sală de fumoar, antișambră, garderobă, o cameră – locuința servitorului, balcon”. Camera din pod era rezervată pentru proiectarea filmelor.

foto: urmele vechiului cinematograf de la casa de cultură s-au păstrat până azi

cinema casa cultura gherla

cinema casa cultura

cinema casa cultura gherla

Cinematograful oraşului a fost închiriat prin licitaţie publică. Chiriaşul avea dreptul de a exploata în „limitele legii” încăperile menţionate mai sus, instalaţia electrică, mobilierul, întregul mecanism şi piesele de rezervă ale cinematografului.

Cinematograful l-a avut ca administrator pe Aladar Pongratz, urmat de Ştefan Boitor, care a fost și primar al orașului la scurt timp după alungarea administrației maghiare. Mecanicul A. Bokosy a fost „încredinţat cu agendele administrative” ale acestei instituţii.

Cinematograful trebuia ca, pe lângă „arajarea reprezentaţiunilor artistice şi de distracţie publică, să organizeze şi „reprezentaţiuni seriale pentru propagarea culturii naţionale”. Aflându-se la depărtare de centrele culturale, cinematograful comunal, prin manifestările sale culturale, a contribuit la „lărgirea simţului naţional şi patriotic”.

În spaţiile rezervate cinematografului era aşezată Casina Română şi se avea în vedere instalarea, într-una din săli, a Căminului cultural şi a unei Biblioteci populare. Casina Română era intreţinută cu combustibil, iluminat şi alte cheltuieli materîale din veniturile cinematografului.

Spaţiile cinematografului comunal erau folosite şi pentru alte activităţi. În 5 septembrie 1927, teologul Balint Tiberiu cerea, în numele studențimii acadermice din Gheria, aprobarea pentru „aranjarea unei petreceri cu dans” în sala cinernatografului, pe 18 septembrie, în scopul Societăţii de lectură „Alexi-Şincai” de la Academia Teologică.

La 15 decembrie 1927, Primăria oraşului Gherla cerea ministrului de finanţe subvenţii în scopul propagării culturii naţionale, deoarece veniturile oraşului erau „foarte reduse şi neînsemnate”. Cinematograful comunal închiria filme de la firma comercială „Film-Centrala” din Timişoara.

Câteva filme care au rulat în perioada dintre cele două războia mondiale la Gherla: „Feţele care nu se văd”, „Şase zile”, „Trei săptămâni”, „Romanul orfanei”, „Trandafirul Parisului”, „Flacăra amorului”, „Dragostea criminală”, „Sora de caritate”, „Dama de lux”, „Prinţ şi bandit”, „Cocoşatul de la Notre Dame”, „Răzbunarea lupilor”, „Puntea pisicii”, „Femeia fără nume”, „Orient expres”, „Cavalerul spadei”, „Don Juan”, „Don Quijote” etc.

Cinematograful primea filmele prin curier sau prin C.F.R. de la Timişoara, fiind în legătură cu Casa de filme „Ero” din Braşov şi cu Cinematograful „Omnia” din Bistriţa.

În 1937 s-a construit o scară de ieșire spre curtea hotelului, din sala cinematografului. „Scara este făcută din fier, iar materialul este predat pentru prelucrare mecanicilor angajați prin tratări directe. Toate lucrările costă suma de 50.000 de lei, conform planurilor întocmite de Serviciul Tehnic județean”.

În anul 1938, cinematograful „Select” din Gherla a fost închiriat de O. Beldeanu. Într-o adresă din acele timpuri, Beldeanu cerea să plătească şi la reprezentatia de seară numai 15 lei taxa de pompieri, în loc de 30 de lei. În motivaţia cererii, arăta că „în majoritatea cazurilor, abia incasăm cât să ne acoperim spesele cu deplasarea la Gherla şi transportul filmului, nicidecum să mai realizăm ceva şi pentru celelalte cheltuieli de administraţie”. Chiriaşul cinematografului socotea nejustificat să plătească la Gherla „pentru trei reprezentaţii 60 lei”, în timp ce la Dej plătea pentru patru reprezentaţii abia 20 lei.

Scandal la cinema

Un articol de presă din perioada interbelică relatează că un scandal cu iz etnic a izbucnit la cinematograful din Gherla. Un ziar din 1926 scria despre un ofițer care ar fi pălmuit un profesor.

Fundaţia „Principele Carol”, prin reprezentantul ei străin de neamul nostru şi cu sprijinul unor slabi români ajunși la situaţii de încredere în judeţ, pe care norocul le-a ajutat să le ajungă fără să le merite, a angajat cu contract pe 10 ani pentru instalarea unui al doilea cinematograf în Gherla singura sală festivă ce o avea oraşul şi i-a încredinţat conducerea unui străin ca să facă cultură românescă. Publicul din Gherla, cunoscând contractul jignitor din punct de vedere naţional şi păgubitor pentru oraş, a protestat prin despărţământul „Astra” din localitate.

Între condiţiile contractului găsim câteva puncte foarte jignitoare: oraşul cedează opt camere din etajul Coroanei fără nici o taxă; oraşul Gherla pune la dispoziţia cinematografului combustibilul de lemn necesar în preţul cu care se serveşte funcţionarilor; oraşul Gherla pune la dispoziţia cinematografului 100.000 lei pentru instalare; pentru societăţile teatrale minoritare, sala se cedează contra restituirii cheltuielilor, pe timp mai îndelungat; se mai cedează sala numai de 20 de ori pe an pentru societăţile concesionate de primărie, dar numai în zile libere şi în cel mult patru duminici şi sărbători (de trupe teatrale românești nu se vorbeşte în contract); se face reducere de 30% la bilete pentru toţi funcţionarii oraşului, statului şi clerului.

Ştiind actualul conducător al cinematografului că publicul român a protestat contra contractului jignitor, îndată după deschidere a dat curs şicanelor de tot felul faţă de români. Aşa de pildă, în ziua de 9 aprilie seara, mergând dl. profesor Gh. Feier la casa de bilete unde servea directorul, i s-a răspuns că nu are bilete, dar în acelaşi timp s-au servit o mulţime de bilete la străini de neam. Văzând dl. Feier că toţi capătă bilete, iar el nu poate căpăta nici barem bilet de stat, s-a revoltat şi a cutezat să spună în ţara româneasă, profesor român, că e dureros lucru, când toţi ovreii primesc bilete, iar el profesor nu poate primi de la un cinematograf care poartă numele unui prinţ român.

Atunci dl locot. Petrini Constantin din Regimentul 2 Artilerie de Munte din Gherla, azi transferat la Focşani, care se găsea lângă dl. Feier cu logodnica sa, fiica unui ovreu din localitate, s-a amestecat în discuţie cu dl. Feier şi i-a tras o palmă ca să-i facă pe plac d-şoarei logodnice şi apoi a fugit.

Ofiţerul, la toate popoarele din lume este întruparea celui mai exclusivist naţionalism și patriotism, sentimente superioare şi veşnice, legate strâns de fiinţa unui neam, care prin ele trăieşte în veci sau moare. Acestor sentimente este subordonat şi materialul, trecătorul şi pur personalul sentiment de dragoste al unui ofiţer faţă de logodnica sa străină de neam. Gestul dlui Petrini ca ofiţer este un gest necavaleresc din punct de vedere naţional şi nepatriotic. Palma dată unui profesor preot este un semn de inconştienţă naţională şi degradează uniforma românească.

E ruşinos lucru ca un ofiţer care a stat în Gherla mai mult timp şi nu a găsit de cuviinţă să facă vizită nici unui fruntaş român din localitate, sau să sprijinească frumoasa activitate culturală a şcolilor şi a Astrei, a aflat de cuviinţă să se prezinte unui profesor pe care nu-l cunoştea, cu o palmă dată în mod laş. Nu crede domnul Petrini că e o crimă naţională ca pentru o ovreică să lovească pe un cinstit şi paşnic profesor obosit de munca grea educativă şi înflăcărat, cu toate acestea, de ideea națională?

Credem că e prea scârbos cazul şi simptomatic. De aceea îl dăm în vileag, cu rugămintea ca colegii şi fraţii noştri de la Focşani, unde s-a mutat acest domn, să-l ia în primire aşa cum se cuvine şi aşa cum noi nu l-am putut primi, fugind de noi.

Trebue să ştim şi aceea că conducătorul cinematografului menit să propage cultura românească, încurajat de fapta domnului Petrini şi pentru a ironiza românismul şi naţionalismul degradat al românilor din oraşul Gherla unguresc, armenesc, ovreesc, a doua zi seara a rulat la cinematograf filmul „Cel ce capătă palmele”. În zadar au protestat unii domni, el a continuat să ruleze acest film mai multe seri la rând. Şi tot ca să ne jignească, întrebuinţează pe afişe o limbă atât de pocită încât îţi vine greaţă când o citeşti.

Să înveţe domnul Petrini din atitudinea străinilor faţă de noi mândrie naţională, patriotism, şi iar patriotism.

Semnătura profesorilor:
I. Beran, profesor. Aurelia Suciu, directoarea şc. normale de fete. Silvia Balint, înv. Margareta Bria, secr. şc. norm. D. Pop, prof. Maria Pioraş, măiastra şcoalei normale, Eugenia Rusu Pioraş, înv. şc. prim. Aurel Pop, directorul şcolii normale, Vasile Popp, prof. la şc. normală, Emanoil Pioraş, prof. lic. Andreiu Berinde, secretar la lic. Mia Berinde, casieră, Traian Sabou.

ziarul „Înfrățirea românească”, 1 mai 1926

Cinema Victoria

Într-o sală lungă din centrul orașului s-a deschis în 1954 cinematograful Victoria. Podeaua era înclinată astfel încăt toți spectatorii, cei din față și cei din spate, să poată vedea filmul. În anii ’20, în locația respectivă funcționa un magazin de mobilă, iar apoi restaurantul-cafenea Elite, prin anii ’30

1942 gherla cafenea elite

Sala de cinema a funcționat până în 31 decembrie 1968, iar apoi în loc s-a deschis un  magazin Menaj, ulterior o Galerie de Artă, iar acum funcționează o sală de fitness pentru vârstnicii cu probleme medicale.

1963 gherla cinema victoria

Jani Lenard, un localnic, copil la acea vreme, are amintiri de neuitat din acele vremuri. „Părinții mei mergeau des la film și mă duceau și pe mine. Noua sală Victoria avea și grup sanitar, spre deosebire de celelalte.

Îmi amintesc că prin 1966-1967, am văzut un film rusesc, „Clopote de toamnă”. Intrarea la film se făcea pe partea unde este acum sala de fitness, acolo era casieria și intrările în sală. Se mai vede încă locul unde a fost cabina de proiecție, acum locuiește cineva acolo (foto jos). La proiecție se foloseau atunci aparate rusești, T2-uri.”

cinema victoria gherla

Pe măsură ce timpul a trecut, sala nu a mai putut face față cerințelor, tehnice și de spațiu. Ultimul film care a rulat aici a fost, după unele amintiri, „Fifi Înaripatul”, o producție franceză.

Cinema Pacea

După 1960, la Gherla a luat un mare avânt construcția de blocuri, fabrici, școli, creșe, grădinițe. În 1959 s-a construit primul bloc din oraș, lângă Judecătorie, pe strada Bobâlna, apoi cele de pe strada Mihai Eminescu, apoi cele din spatele catedralei armenești, pe strada Gheorghe Șincai. Zeci de case vechi au fost demolate pentru a face loc noilor construcții.

foto: casa cu magazin din colțul din dreapta jos, demolată pentru construcția noului cinema – aproximativ 1960

gherla 1960 panorama deal

gherla 1925 szamosujvar cluj romania poze vechi galerii comerciale

Comuniștii voiau să dea o față nouă și modernă României și știau că pentru asta e nevoie de propagandă. Iar filmul era una dintre metode. În toamna anului 1963 s-a realizat primul film românesc pe ecran lat, dar pentru a putea fi văzut de toți românii, era nevoie de săli de cinema adaptate. Astfel, s-a luat decizia construirii unui nou cinematograf și la Gherla. Locația aleasă a fost lângă catedrala armenească, iar pentru asta au fost demolate alte case vechi.

1965 gherla cinema

Inaugurarea noului cinema Pacea a avut loc pe 1 mai 1964, iar lumea s-a înghesuit să vadă filmul românesc Tudor, care a făcut recorduri de audiență în toată România, după cum notează ziarele vremii.

Sute de filme românești, americane, italiene, indiene, rusești, franceze, poloneze, nemțești, ungurești au făcut în anii care au urmat deliciul spectatorilor.

În 1967, spațiul liber deasupra cinematografului a fost completat cu un bloc de locuințe.

Amintiri de la cinema: „Haide CIL-ul, să înceapă filmul!”

Cam toată lumea a trecut cel puțin o dată pe la cinematograful din Gherla. Asta se datora și prețului extrem de scăzut al biletului.

La matinee și nu numai, spectatorii erau nerăbdători să înceapă acțiunea. „Haide C.I.L.-ul să înceapă filmul!”, strigau mari și mici, o lozincă împrumutată de la meciurile de fotbal în care juca echipa Combinatului de Industrializare a Lemnului. Iar când luminile din sală începeau să se stingă, semn că începea proiecția, se auzea din vocile tuturor un „Uuuuuu!”, spre amuzamentul general.

Poveștile celor care și-au trăit o bună bucată din viață la cinematograf sunt puțin cunoscute. Este vorba despre oameni care au ajuns să lucreze la cinema din pasiune și care s-au hrănit mereu cu satisfacția spectatorilor, la un film bun. Multe dintre întâmplările petrecute la cinema sunt păstrate prin arhivele de presă, ori ca amintiri nemuritoare ale proiecționiștilor sau casierilor.

cinema gherla 1993

„La Pacea au adus aparate de proiecție moderne, APS 35, de fabricație românească, se făceau la I.O.R.”,își amintește Jani Lenard. „Din clasa a V-a eram zilnic acolo, eram copilul cinematografului. M-am angajat în 1993 și am lucrat până în 1997. Am făcut armata la București, tot ca proiecționist la un regiment.

proiectie cinema militar armata

Când am trecut în rezervă, ofițerul de la cultură zicea că a fost cea mai ciudată perioadă, că în afară de Mihai Vitezul și filmele lui Sergiu Nicolaescu, alte filme românești nu s-au proiectat în regiment.

proiectie cinema militar armata

foto din colecția personală Jani Lenard

Înainte de ’89 era obligatoriu să fie filme românești și sovietice în program. Apoi au predominat cele americane.

Filmele veneau cu trenul la gară, de unde se preluau, se desfăceau cutiile și se făcea montajul rolelor. Lunea de la ora 10 era program de desene animate pentru copiii de la școli și grădinițe. Marțea de la ora 11 veneau cei de la Casa de copii. Mai era matineu vinerea și duminica, de la ora 11. Programul normal pentru celelalte filme era de la 15 la 21.

proiector cinematograf gherla

Sala cinematografului avea 17 rânduri. Prețul unui bilet era de 1,50 pentru primele trei rânduri și 2,50 lei pentru rândurile IV-XVIII. Rândul XIV era rezervat pentru „prieteni”.

Când era câte un film mai bun, se făcea coadă de la ora 9 dimineața, deși casa de bilete se deschidea doar la 10.

Era super, îmi amintesc filmele indiene, care rupeau cinematograful, cu Vandana,  Lanțul amintirilor sau Vagabondul. După revoluție s-a lansat Liceenii rock’n roll, cu Ștefan Bănică jr. și Oana Sârbu, iar pentru sala de 300 de locuri, am vândut 640 de bilete, record! Stătea lumea oricum, în picioare, pe margini, pe jos sau pe ziare, doar să vadă filmul.

Se mai întrerupea curentul și se oprea proiecția, iar oamenii nu înțelegeau că nu e din cauza noastră. De cele mai multe ori, vizionarea era reprogramată pentru a doua zi, pentru că nimeni nu știa când revine curentul. Într-o bună zi, când nu era curent, a venit un om la casierie să ia bilet. „Nu putem să vă dăm bilet pentru că nu avem curent”, i s-a spus de la casierie. „Dar ce, nu vezi sa scrii biletul?” a raspuns omul enervat.

cinema gherla casierie

Ca amintire, am păstrat din acele timpuri câțiva metri de peliculă. De multe ori se rupea în timpul proiecției, erau uzate de la atâtea rulări. Îmi amintesc că la unele pelicule capetele erau atât de uzate încât trebuiau ținute cu mâna să nu se rupă. Uneori le înveleam într-o pătură umedă, să se înmoaie celuloza.

Într-o zi, o peliculă s-a rupt și ca să nu întrerupem proiecția, eu trăgeam de film cu mâna, iar colegul meu, Mureșan, derula tot cu mâna, pe bobină, ca să nu oprim filmul.

Toată lumea îi cunoștea pe cei de la cinema, pe administratorul Racolța, pe ceilalți angajați – Nicolae, Grigoreanu, Tibi Campo, Claudiu Bunea.

Eram elev pe la finalul liceului când am cunoscut-o pe actrița Stela Furcovici, care a venit la lansarea filmului Ecaterina Teodoroiu, la Gherla și de la care m-a ales cu un autograf.

ecaterina teodoroiu stela furcovici film

A fost și Florin Piersic, cu mai multe spectacole. Se țineau la cinema pentru că la Casa de Cultură nu încăpeau toți spectatorii. Jean Constantin a fost cel mai simpatic când a venit la noi, în cabina de proiecție aveam o poză cu femei mai dezbrăcate, s-a uitat la ea și a zis „Superbe funduri aveți aici la Gherla!”

Și Nicu Constantin a fost odată, avea spectacol la Gherla și apoi la Turda. La plecare, a venit în cabină și ne-a zis glumeț, folosind o vorbă mai deochiată,  „Dom’le, îmi faceți rost de o mașină? Volksvagin dacă aveți!”

Perioada de glorie la cinema Pacea a fost prin 1993-1995. Apoi a început să decadă, a apărut televiziunea prin cablu în oraș, din momentul acela a fost gata, oamenii deja se uitau la filme acasă.

De la Van Damme la Titanic și de la Arnold Schwarzennegger la Bodyguard

Constanța Creț lucrează la cinematograful Pacea din 1992 și a prins și ea timpuri bune, și rele, dar și vremurile moderne, când sala s-a modernizat și proiecția este digitală.

cinema casierie gherla cret constanta

„Când am venit eu, aveam la proiecție un aparat mic, cu două role, care trebuiau să intre una după cealaltă. Erau filme pe 35 mm, apoi am primit două aparate T7. Când s-a închis cinema Mărăști din Cluj-Napoca, ne-au dat nouă aparatele lor, la noi se aducea ce aruncau alții.

foto: aparatul de proiecție care a funcționat până în 2009, acum o relicvă istorică

aparat proiectie cinema

aparat proiectie cinema

aparat proiectie cinema

Dacă se rupea pelicula, o lipeam repede cu acetonă,  cu bandă scotch. Se aprindeau luminile, iar spectatorii fluierau, fără să știe ce s-a întâmplat, dădeau vina pe noi. Acum facem proiecție modernă, cu un aparat digital. Filmele vin pe niște casete speciale, numite DCP, pe care încap două sau trei producții. Se descarcă în calculator, cu cheie și parolă.

cinema gherla dcp

Înainte premierele ajungeau târziu la noi, după ce rulau în orașele mari. Abia după ce erau văzute la Dej ajungeau la Gherla. Așa că încet, spectatorii s-au rărit, filmele au început să fie piratate, salvate pe CD-uri și văzute acasă, pe calculatoare sau DVD-uri.

Cel mai bine au mers în acei ani filmele de acțiune, cu Van Damme, Sylvester Stallone și Arnold Schwarzennegger. Dar era plină sala și la comedii și filme de dragoste, cum s-a întâmplat la Titanic, sau la Bodyguard, când a fost isterie.

cinema pacea gherla

Prin 2009, când s-a închis cinematograful, ajunsesem să facem proiecție pentru trei spectatori. Iarna în sală era frig, sobele nu făceau față, am prins vremurile când presiunea la gaz era scăzută, s-au mai pus și economizoare. Mai venea și câte un spectator băut, iar dacă nu era cuminte, nu îi dădeam bilet.

cinema gherla ecran

Pe vremuri erau puține filme de desene animate. Acum e unul pe săptămâna și e plin, vin părinții cu copii.

Au fost și multe spectacole, Mădălina Manole de două ori, cu sala plină, Maria Dragomiroiu, Țociu și Palade, Mihai Constantinescu și Anastasia Lazariuc, Gheorghe Gheorghiu, Anca Țurcașiu, Nicolae Guță, Daniela Gyorfi. Acum se mai face uneori spectacol de stand-up comedy, când se închiriază sala. Tot aici s-au ținut în ultimii ani Balurile Bobocilor, de la liceele din oraș.

bilet cinema vechi

În februarie 2009 sala s-a închis. Cinematograful aparținea de RADEF – Regia Autonomă a Distribuției și Exploatării Filmelor. Din decembrie 2009, sala a fost preluată de primărie, dar a rămas închisă. Pe noi ne-au trimis atunci în șomaj tehnic, cu promisiunea că ne vor avea în vedere când se va redeschide. S-a redeschis după cinci ani.

Există și partea nevăzută, de după terminarea filmului: gumă de mestecat lipită de scaune, sticle răsturnate din care curge suc, ambalaje aruncate pe jos. Iar noi trebuie să facem curat în câteva minute, pentru că vine următoarea serie de spectatori.

Uneori facem față cu greu, suntem puțini angajați. Toate weekendurile ne sunt ocupate. Dacă ai o aniversare, o nuntă sau alt eveniment, trebuie să vină înlocuitor de la primărie, ori de la casa de cultură. Lucrăm pe salarii mici, noi nu am primit coeficienți, ca și ceilalți angajați din primărie”.

cinema pacea gherla

După 2016, la cinema Pacea din Gherla au rulat aproape numai filme în premieră. Sala cu 224 de locuri și-a regăsit încet spectatorii, cu cele mai noi producții, difuzate în același moment și peste Ocean.

cinema pacea gherla

Foarte scurtă istorie

Cuvântul cinematograf provine din limba greacă – kìnema = mișcare, graphein = a scrie. Primele imagini în mișcare au fost făcute în 1830. În 1845 s-a inventat o cameră de înregistrare continuă a imaginilor. Prima demonstrație a avut loc în 1893, iar prima proiecție publică a fost cea a fraților Lumiere, la Paris, în 1895. La începutul anilor ’20 au apărut filmele cu sunet, din anii ’50 filmul color, în anii ’80 s-au făcut primele  filmări digitale, iar primele înregistrări HD au apărut în 1999.

Mulțumiri pentru sprijinul acordat la realizarea acestui articol: Jani Lenard, Constanța Creț, Casa de Cultură Gherla, Primăria Gherla, Raul Măluțan

LISTA FILMELOR CARE AU RULAT LA CINEMA PACEA GHERLA 1988-2018

 

Omul care îți punea filme la cinema, cu cele mai spumoase amintiri. „La sapă, băăă!”, striga lumea din sală

 

 

sus(42)jos(0)

hayak cafenea pub club gherla dej cluj orar program tractari auto gherla dej cluj telefon

Lasă un răspuns