Creșterea animalelor era extrem de importantă pe vremea lui Ceaușescu. Președintele României comuniste avea în cap un singur lucru: totul să se producă în țară și să nu se cumpere nimic de la străini. Tocmai de aceea, produsele din afară erau văzute ca aurul și cumpărate de multe ori la negru, de la cei care mai treceau granița, la sârbi sau la unguri.
Cumpără carne, dacă găsești!
După anii ’60, România a fost împânzită de sute și sute de crescătorii de animale și păsări, combinate de îngrășare, ferme piscicole, abatoare. Magazinele de carne din țară au fost tot mai bine aprovizionate, până pe la începutul anilor ’80. Dacă se întâmpla să apară lipsuri, reporterii de la ziare sau de la televiziune aveau subiect de lucru, pentru că așa ceva era inadmisibil.
Din păcate, în ultimii ani ai epocii, în alimentări a început să bată vântul. La rafturi au început să se găsească tot mai puține cărnuri. De multe ori se mai găseau doar „adidași”, cum le spuneau atunci românii piciorușelor de porc.
Ceaușescu era hotărât să scape de datoria externă. Erau bani luați pentru dezvoltarea industrială a României, râmasă în urmă la acest capitol. „Cămătarii” Banca Mondială și FMI (Fondul Monetar Internațional) cereau la început dobânzi mici, dar apoi le-au tot crescut. Instituțiile bancare internaționale puneau și atunci, ca și acum, condiții pentru împrumuturi. Una dintre măsurile cerute a fost trecerea la privatizare în România, lucru de care Ceaușescu nu a vrut să audă în ruptul capului. Când a văzut că nu se mai poate altfel, a hotârât să restituie toate împrumuturile, chiar mai repede decât trebuia.
Nemaivăzut! Ceaușescu vorbește despre privatizare! (1989)
Din acel moment, tot ce se se putea vinde a început să fie vândut în străinătate, iar valuta încasată se folosea la plata împrumuturilor. În martie 1989 s-au plătit toate datoriile externe și s-a dat chiar un decret, prin care s-au interzis împrumuturile externe.
Așa a ajuns România singura țară din lume fără datorii, ceva nemaiîntâlnit. Nu era bine. După câteva luni, în decembrie, a început „revoluția”, care l-a răsturnat pe Ceaușescu și regimul comunist. Azi, România are peste 186 miliarde euro datorie, care tot crește, iar românii o plătesc, prin majorări de prețuri, accize de tot felul, taxe, impozite.
A venit mașina cu carne și salam!
Mijlocul anilor ’80. Dacă scăpa cumva secretul că urmează să apară mașina cu carne, în câteva clipe se adunau câteva zeci de oameni la coadă la alimentară, pentru a prinde măcar un sfert sau o jumătate de kilogram de salam, ori un pui. Nu toți erau norocoși: ultimii sosiți rămâneau cu buzele umflate și plasa goală, dar cu gândul hotârăt ca la următorul transport, să fie mult mai rapizi.
S-au crescut în România în era comunistă milioane de porci și vaci, găini, rațe, gâști, curci, nurci, iepuri, tot ce se putea pune în farfurie. Fermele de creștere și îngrășare erau răspândite în toată țara. Erau și la Gherla, la Băița, Hășdate, Silivaș, la Bunești, Livada, Iclod. O îngrășătorie mare de porci a funcționat la Bonțida. Azi sunt ori demolate, ori au mai rămas din ele doar pereții din beton. Acoperișurile au fost distruse, fierul s-a furat, utilajele s-au vândut la fier vechi de către noii „investitori”, care au cumpărat de multe ori pe bani de nimic aceste afaceri, apoi le-au băgat în faliment. Alții zic că s-a făcut privatizare.
foto: grajurile pentru animale de lângă Băile Băița (2017)
Nimeni nu a înțeles de ce, una câte una, se închid toate. Azi, când supermarketurile gem de produse din străinătate, se lămurește totul. România a trebuit să devină piață de desfacere pentru Occident. Azi nu mai e un secret că Vestul a pus umărul serios la eliminarea vechiului regim, iar românii și-au câștigat libertatea de a cumpăra, cu mici excepții, de la alții.
foto: abatorul de animale de la Gherla (2019)
Misterul curcilor moarte de la Hășdate
Cu câțiva ani înainte de revoluție, la un moment dat, la Gherla s-a dat ordin să se scoată vacile din grajdurile de la C.A.P. Hășdate și să se trimită în tabere de vară. În acest timp, spațiile trebuiau igienizate și văruite.
Dar, ca să nu se piardă timpul, s-a hotărât aducerea a 1000 de curci, de la I.A.S. Apahida, pentru creștere intensivă.
Tot a doua zi trebuia raportat la Cluj, la partid, care e sporul în greutate al curcilor. Când acestea ajungeau la 4-6 kg, trebuiau vândute la cantina unde luau masa muncitorii de la combinatul de prelucrare a lemnului, la un preț foarte accesibil. Era un lucru foarte bun, dar… ceva rău a început să se întâmple.
Mai multe curci mureau, decât creșteau! Era un fenomen inexplicabil, care nu se oprea. De la 1000 de curci, au mai rămas la un moment dat doar vreo 400. Raportarea acestei situații a produs mare deranj la comitetul de partid, la Cluj. Când s-a văzut că situația nu se schimbă, s-a avut în vedere chiar sancționarea responsabililor, deși aceștia nu aveau nicio vină.
Atunci s-a apelat de la Gherla la un specialist în domeniu, care a venit să vadă ce se întâmpla în grajdurile de la Hășdate.
În urma anchetei s-a ajuns la o concluzie incredibilă, de râsul curcilor! Motivul pentru care mureau păsările era unul la care nu s-a gândit nimeni. În apropierea grajdurilor trecea o linie de cale ferată, iar când apăreau trenurile, produceau un zgomot atât de puternic, încât curcile se speriau atât de tare că mureau de spaimă!
După lămurirea misterului, s-a renunțat la creșterea lor la ferma de la Hășdate, iar curcile rămase în viață au fost trimise înapoi, la Apahida.
foto: imagini arhiva