taxi gherla telefon
alin tise pnl cluj
feroterm gherla magazin centrala termica instalatii dej cluj stiri pentru viata cabinet veterinar gherla medic telefon
lengyel martin gherla expozitie

A încetat din viață profesorul Martin Lengyel. Amintiri cu elevi și inspectori

Profesorul Martin Lengyel, decanul de vârstă și mentorul artiștilor plastici din Gherla, prieten și îndrumător,  și-a luat rămas bun de la tot ce înseamnă suferință, la vârsta de 82 de ani. „Sperăm că s-a dus într-un loc mai bun. A lăsat un gol în sufletele noastre, un gol pe care doar un om de calibrul lui putea să o facă. Rămas bun, prieten drag”, este mesajul foștilor colegi.

Figură aparte, plăcut surprinzător prin atitudinea sobră, dar cu discurs și limbaj mereu glumeț, profesorul Martin Lengyel a rămas neșters în amintirea sutelor de elevi pe care i-a îndrumat la orele de desen.

Prin grija profesorului Ioan Câmpean, care a editat monografiile școlilor din Gherla, rămân scrise pentru eternitate amintirile din timpul vieții de dascal la țară ale profesorului Martin Lengyel.

***

lengyel martinS-a născut la 24 noiembrie 1937, în comuna Mintiu Gherlii, judeţul Cluj. Studiile primarc şi gimnaziale le-a urmat la diferite şcoli din oraşul Gherla, iar pe cele secundare la Şcoala pedagogică de Baieţi din acelaşi oraş. Diploma de învățător a obținut-o în anul 1956.

La Şcoala pedagogică a avut profesori renumiţi (Ion Apostol Popescu, Ion T. Buzdugan. Măhălean Octavian, Horgoş Izidor, Irimescu Dumitru, Coste Tiberiu, Puscașu Nicolaie, Plaian Victor, Fărcaşiu Dionisiu, Breharu Gheorghe, Bărbos Alexandru), care au contribuit la formarea sa. O înrâurire deosebită a avut asupra sa profesorul, pictorul şi poetul Dionisiu Fărcașiu, fire vulcanică, îndărjită, dar sensibilă şi romantică, care i-a insuflat dragostea şi pasiunca pentru artele plastice.

Studiile superioare le-a urmat la Facultatea de Arte Plastice şi Decorative „Ion Andreescu” din Cluj, secția pictură, între anii 1959-1965. A fost declarat diplomat în arte plastice, in special pictură, în urma examenului de diplomă din sesiunea iunie-iulie 1965.

Cariera didactică şi-a început-o în anul şcolar 1956,1957, ca învățător la Şcoala primară Şendroaia, comuna Tărlişua, județul Bistrița-Năsăud.

Scoala din Şendroaia avea doi învățători la aproximativ 30 de copii, dintre care unii depăşiseră demult vârsta de şcolarizare.

Satul Sendroara era un loc izolat de lume, în care nu exista nicio autoritate, numit şi „Valea Plângerii”, din cauza sărăciei, a inculturii a bolilor venerice care bântuiau localitatea. Rupţi de lume, sătenii nu aveau radio, bicicletă, ceas etc., orientându-se după soare şi propriile lor nevoi. Satul s-a constituit târziu, abia pe la inceputul epocii comuniste, fiind alcătuit din aproximativ 50 de case. Accesul în sat şi dinspre sat se făcea pe jos sau pe cal, deoarece nu erau drumuri amenajate.

Învăţătorul Lengyel Martin n-a găsit la şcoală documente de evidenţă completate cu datele şi informaţiile necesare (cataloage, matricole, condică de prezenţă etc). Înainte de sosirea lui în sat, învăţător a fost „omul de la magazinul sătesc”, fără nicio pregătire de specialitate.

Interesantă prin modul de desfăşurare a fost prima inspecţie şcolară pe care a avut-o învăţătorul Lengyel Martin la şcoala din Şendtoaia, descrisă de el însuşi, în modul următor: „Dimineaţa, aproximativ pe la ora 9, bate cineva la uşa camerei în care dormeam. Cine să fie ? Ne-am sculat şi am deschis uşa. Era inspectorul şcolar raional Isă Gheorghe, care venise călare în sat. Ne-a găsit în pat. Inspectorul şcolar ne anunţă, oficial, că în Republica Populară Română, şcoala începe la ora 8.

Lengyel Martin: Da, dar noi suntem pe Şendroaia, nici noi și nici sătenii nu avem ceas.

Isă Gheorghe: Aici când începe scoala?

Lengyel Martin: Când se adună majoritatea elevilor (aveam în clasa I un elev însurat, care avea copii).

Isă Gheorghe: Vă rog să-mi daţi Registrul de prezenţă.

Lengyel Martin: Noi nu știm ce este acela. Dar, în camera în care stăteam noi, era un dulap plin de hârtii. N-am avut niciodată curiozitatea să vedem ce este în el. Am răsturnat toate hârtiile din dulap, după care i-am spus: N-avem!

Isă Gheorghe: Cum nu? Arătând spre registru spune: Ăla este!

Lengyel Martin: Dacă ştii, de ce ne mai întrebi pe noi, care nu ştim?

Isă Gheorghe: Cataloage aveţi?

Lengyel Martin: Sigur că avem, doar eu le-am adus. După o discuţie cu el, colegul meu le-a găsit sub pat.

Isă Gheorghe: De ce sunt legate? Unde vreţi să le trimiteţi ?

Lengyel Martin: Aşa le-am primit.

Isă Gheorghe: De ce nu sunt completate cataloagele?

Lengyel Martin: N-a zis nimeni, dar le-am păstrat în bună ordine.

Cerinţele inspectorului Isă Gheorghe au creat o stare de tensiune în şcoală. După ce s-a uitat în documentele şcolare, inspectorul a observat că, de fapt, nu au fost completate de mulţi ani. Deci, nici inspecţiile anterioare nu s-au făcut cum trebuie, n-au avut eficienţă. Au fost zadarnice în „Republica” Șendroaia.

Inspectorul şcolar îşi tot nota într-un caiet cu stiloul sau creionul roşu. Toate acestea se petreceau în momentul în care ne-a sosit prânzul: supă de şelate şi coleșe cu brânză. L-am îmbiat să mănânce, dar ne-a refuzat pe un ton răstit. Însemna că ceva nu i-a plăcut. După ce am mâncat, l-am poftit la ore. Orarul nostru era simplu: făceam numai cititul şi socotitul. A asistat la mine la prima oră. După ce s-a încheiat prima oră, inspectorul a întrebat: Cât durează la voi o oră de curs?

Lengyel Martin: Până se termină, treaba, poate dura şi până seara.

După terminarea primei ore, care a durat foarte mult, a urmat pauza, care dura până ce copiii se plictiseau de „hopâc” (un fel de oină primitivă, cu o minge de „cârpe”).

La a doua oră, la colegul meu, n-a vrut să mai asiste. Se apropia seara şi trebuia să se întoarcă acasă.

După terminarea asistenţei, relaţiile cu inspectorul şcolar s-au normalizat. Acesta a exprimat dorinţa de a bea și mânca ceva, lucru care s-a şi înfăptuit. În final, ne-a dat să citim notiţele lui, dar noi am refuzat. Atunci, inspectorul şi-a rupt foile din caiet şi le-a aruncat. Concluzia sa era: niciodată la şcoala din Şendroaia nu s-a produs o muncă de calitate, cu aşa randament și dăruire. Răsplata: un premiu lunar de 100 de lei până la sfârşitul anului şcolar. Treptat am pus la punct şi documentele şcolare.

Școala noastră a fost inspectată şi de directorul de centru, care le-a pus copiilor o serie de întrebări, printre care menţionăm câteva:

Directorul de centru: În ce ţară trăim?

Un elev: Noi trăim în Șendroaia.

Directorul de centru: În ce regiune trăim noi?

Un alt elev: Eu stau în Curpeni (o parte a satului).

Directorul de centru: Care este stema ţării?

Un elev: Aia cu Pajura, mă.

***

„Anul şcolar petrecut la Șendroaia”, declara profesorul Lengyel Martin, „m-a marcat pentru tot restul vieții. M-a impresionat simplitatea oamenilor, cinstea lor – noțiunile de furt şi minciună nu erau cunoscute în nicio situație, comuniunea cu natura. De aceea, timp de 40 de ani, am plecat la Șendroaia în fiecare vacanță”.

În anul 1959, învățătorul Lengyel Martin s-a înscris la Institutul de Arte Plastice Ion Andreescu din Cluj, secţia pictură. Licenta şi-a luat-o în anul 1965, cu lucrarea „Odihna țapinarilor”, inspirată de tăietorii de lemne din Țibleș. După absolvirea facultății, a fost numit profesor de desen la Școala de Muzică și Arte Plastice din Buzău. În anul 1967 s-a transferat la Şcoala Generală Iclod, unde a functionat numai un an. Din anul 1968 a funcționat ca profesor desen la Şcoala Nr. 1 Gherla, având ore completare la Liceul „Petru Maior” Gherla şi Şcoala Nr. 2 Gherla, în anumiţi ani şcolari.

Preocupat de propria sa pregătire științifică și pedagogică, a obținut în anul 1967 definitivarea în învățământ, în anul 1980 gradul II şi 1986 gradul didactic I.

La Buzău a pus bazele Uniunii Artiştilor Plastici, care cuprindea 18 artişti din acest oraş. Aceștia au avut o contribuţie însemnată în pregătirea vizitei la Buzău a secretarului general al Partidulul Comunist Român, Nicolae Ceauşescu, în anul 1967. S-a implicat în organizarea unor expoziții locale și a participat la la expoziția județeană a artiştilor plastici din Ploieşti.

În oraşul Gherla, pe lângă activitatea la clasă, s-a implicat în realizarea propagandei comuniste din şcolile la care a funcționat, a pregătit expozițiile permanente ale copillor pe diferite teme („Poluarea”, „Patria iubită”, „Popoarele lumii doresc pacea”, „Desene pe asfalt”) și a participat cu lucrările elevilor săi la concursuri județene, la care s-au obținut premiile II şi III. Anual a organizat expoziții cu lucrările elevilor pe diferite teme la Casa de Cultură Gherla. A avut în repetate rânduri lucrări ale elevilor expuse la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca.

Ca profesor de desen a coordonat activitatea elevilor în însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor specifice artelor plastice. În cadrul Cercului plastic i-a iniţiat pe elevi în tainele picturii pe sticlă, punând accent pe dezvoltarea gândirii elevilor, pe cultivarea dragostei pentru artele plastice. Elevii pregătiţi de profesorul Lengyel Martin au obţinut premii la expoziții judeţene de pictură. Îl menţionăm pe Gabriel Rusu, ajuns ulterior comisar şef de poliţie şi director adjunct al Școlii de Agenţi de Poliție din Cluj-Napoca, care își aduce aminte cu drag şi respect de profesorul său de desen: „Visând la aventuri cosmice, la eroii bătăliilor stelare, am început să desenez, la început stângaci, atât de stângaci, încât chiar şi acum mă mir de creațiile mele. Şi dacă mi-am continuat calea pe tărăm artistic, a fost meritul profesorului Martin Lengyel, care mi-a îndrumat pașii, aparent rătăciți printre haşuri şi pete grafice”.

De-a lungul anilor, s-a implicat şi în pregătirea copiilor talentaţi pentru şcolile de arte plastice: Nitroy lldiko a reuşit la Liceul de Arte Plastice, iar Răzvan Prunean a absolvit Academia de Arte Vizuale din Cluj-Napoca.

Meritorie este şi strădania profesorului Lengyel de a-i face pe elevi să cunoască aspectele importante ale artei gherlene, motiv pentru care la sfârşitul fiecărui an şcolar, la orele de desen, le făcea accstora expuneri despre Renaştere, Barocul gherlean, monumentele Gherlei etc. A organizat un curs intensiv pentru a-i ajuta pe învăţători să înţeleagă şi să aplice programa de desen, care le crea probleme unora.

În anul 2003 a înfiinţat Asociatia Artiştilor Plastici  din Gherla, care a organizat numeroase expoziţii la Galeria de Artă din oraş.

Primăria Gherla și Casa de Cultură i-au acordat „Diploma de Excelență” pentru contribuția la dezvoltarea culturii şi artei gherlene.

După pensionare şi-a continuat activitatea în cadrul Asociației Artiştilor Plastici din Gherla, îndrumând activitatea artiştilor plastici și organizând diferite expoziții.

La fiecare întâlnire publică, stârnea zâmbete și chiar hohote de râs, prin exprimarea hazoasă, glume sau bancuri. Explicabil, unul dintre preferatele sale era cu o femeie care s-a dus la Constanța, să pună un colet la poștă, la Gherla. „Unde e Gherla asta, mamaie, că nu știu?”, ar fi zis angajata de la poștă. „Cum, nu știi? E lângă Mintiu Gherlii!”, i-a răspuns femeia.

Înmormântarea are loc sâmbătă, 6 iunie, de la ora 12, la cimitirul de lângă fosta fabrică de cărămidă.

sus(36)jos(2)

hayak cafenea pub club gherla dej cluj orar program tractari auto gherla dej cluj telefon

Lasă un răspuns