taxi gherla dej cluj telefon
locuri de munca gherla dej cluj iclod fabrica calorifere irrom
locuri de munca gherla dej cluj iclod fabrica calorifere irrom
feroterm gherla magazin centrala termica instalatii dej cluj stiri pentru viata cabinet veterinar gherla medic telefon cofetaria ada prajituri torturi gherla locuri de munca gherla angajare restaurant fiesta bucatar ospatar locuri de munca gherla angajare sticlar sticla dej clujr
gherla revolutie 22 decembrie 1989 cluj

Revoluţia din 1989 de la Gherla – faptele, minut cu minut

Decembrie 1989. In ziua de 22, in jurul amiezei, şoseaua principală din faţa Primăriei era ocupată de sute de oameni. La etaj, revoluţionari, luand cuvantul, iar intr-o fereastră era un televizor, pe care se putea urmări în direct revoluţia de la Bucureşti. Librăria din centru avea geamurile sparte, iar pe ferestre zburau volumele Ceauşeştilor.

La fel, la Casa de Cultura se aruncau pe geam pancartele patriotice si tablourile „iubiţilor conducători”. O radiografie a Revoluţiei de la Gherla, consemnată în volumul „Gherla pe treptele istoriei”.

***

Informaţii despre evenimentele din Timişoara au ajuns în Gherla prin intermediul radio „Europa Liberă”, care oferea detalii despre desfăşurarea acestora. În Penitenciarul Gherla, veștile au ajuns prin intermediul persoanelor care veneau la „vorbitor”, dar şi pe cale oficială, prin ordinul primit de la Direcţia Generală a Penitenciarelor, de a trimite „militari înarmaţi la Timişoara în data de 17 decembrie 1989″. Lt. col. Rus Vasile, comandantul Penitenciarului Gherla, fiind la zi cu desfaşurarea evenimentelor din Timişoara, a refuzat executarea întocmai a ordinului. A trimis la Timişoara 10 subofiteri, comandaţi de lt. major Lungu Vasile, dar fară armament şi munitie.

video: discursul lui Nicolae Ceauşescu la TVR, în seara zilei de 20 decembrie 1989, în care condamna evenimentele de la Timişoara din 16-17 decembrie 1989

La instructajul facut celor care urmau să plece la Timişoara, comandantul Penitenciarului le-a precizat: „În municipiul Timişoara şi în zonă există unele tulburări, dar nu se stie de ce natură. Vom pleca fără armament şi munitie. În nici un caz să nu se facă uz de armă împotriva populaţiei sau în alte împrejurări prin care s-ar încălca prevederile decretului referitor la uzul de armă, dacă la Penitenciarul Timişoara vom fi dotaţi cu armament. Dacă vom fi amplasati pe zona de frontieră, să executăm ordinele comandanţilor ce-i vom avea şi să dăm dovadă de spirit de răspundere şi disciplină. Pe timpul deplasării să evităm zonele aglomerate, mai ales în municipiul Timişoara”.(1)

Aceleaşi instructiuni date de lt. col. Rus Vasile rezultă şi din raportul plut. major Chifa Viorel: „La instruire s-au ordonat următoarele: Plecati fară armament, dar cu geanta cu mâncare şi haine de schimb. Dacă veti primi armament, nu trageti in populaţie, decretul privind uzul de arma nu vă dă voie să faceţi acest lucru. Dacă veţi fi trimişi la graniţă, să apăraţi graniţele ţării, oriunde veti fi să executati ordinele şefilor ce o să-i aveti. După aceea ne-a ordonat ca pe timpul deplasării să evităm centrele oraşelor”. (2)
Ordinul lt. col. Rus Vasile a fost raportat Ministerului de Interne de către ofiţerul C.I. al unităti. Dar, în ciuda acestui fapt, la urcarea în autodubă, comandantul le-a precizat militarilor: „Dacă va fi nevoie să vă aparati frontierele tării, să vă purtati ca adevăraţi eroi”.
Militarii Penitenciarului Gherla au pornit spre Timişoara în 17 decembrie 1989, în jurul orei 20, luând pe traseu 10 subofiteri de la Penitenciarul Aiud, 5 de la Penitenciarul Târgu Mureş şi 10 de la cel din Deva. Au ajuns în Timişoara în 18 decembrie, în jurul orei 8,30. Aceştia au primit misiuni specifice in Penitenciarul Timişoara şi nu au participat la actiuni împotriva populaţiei. În 23 decembrie au revenit la Gherla, „fără a întâmpina probleme deosebite”.(1)
La două zile după trimiterea militarilor spre Banat, s-a primit un nou ordin pentru a trimite „o autodubă la Lugoj, dar nu a ajuns la destinatie, deoarece în ordinul de misiune am precizat (comandantul Penitenciarului Gherla): Dacă vă întâlniţi cu manifestanti sau cu formatiuni militare, să vă întoarceti la unitate”.
Penitenciarul Gherla era în stare de alarmă inca din 17 decembrie 1989, constituindu-se un Stat Major (col. Popa Ion, cpt. Gurzău, maiorul Cardaşol Gheorghe, centralistul de serviciu şi secretarul unitătii), cu misiunea de a se informa cu toate evenimentele din ţară transmise prin televiziune, radio, fax-uri, staţii emisie-recepţie, telefoane sau „radio şanţ”. În acest mod s-au cules informaţii despre evenimentele revolutionare din Cluj, Dej, Gherla, etc.(3)

Treptat, revolta a cuprins alte oraşe ale ţării, inclusiv Bucureştiul, în care dictatorul Nicolae Ceauşescu a organizat în 21 decembrie un miting, care s-a întors împotriva lui. În noaptea care a urmat, străzile Bucureştiului, Piata Teatrului National, a Universităţii, zona Hotelului Intercontinental, Piaţa Romană, au fost martorele represiunii organizate de comunişti.

video: discursul lui Nicolae Ceauşescu la manifestarea organizată în Bucureşti, pe 21 decembrie 1989; transmisia este intrerupta de panica provocata in randul manifestantilor

La 22 decembrie 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit sub presiunea bucureştenilor, care asediau Comitetul Central al P.C.R..
În zilele de 21-22 decembrie 1989 şi mai târziu, au avut loc confruntări armate şi demonstratii populare şi la Arad, Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca, soldate cu victime.
Ziua de glorie a municipiului Cluj-Napoca a fost 22 decembrie 1989, după ,,noaptea de coşmar” în care focurile de armă au amenintat speranţele de linişte.
În acea zi, mii de oameni (muncitori, studenti, intelectuali, copii) s-au adunat în Piata Libertăţii, într-o ordine desăvârşită, scandand „Jos Ceauşescu”, ,,Vrem libertate”, „Timişoara nu uita, Clujul e de partea ta”, „Ceauşescu nu uita, va veni şi ziua ta”. De aici au început pelerinajul prin Piata Păcii, Piata Mihai Viteazul, Piata Victoriei, Catedrala Ortodoxă.
Spre deosebire de oraşele anuntate, la Cluj desfaşurarea revoluţiei propriu-zise a avut loc pe o arie mai restrânsă şi pe o perioadă limitată de timp (după-amiaza zilei de 21 decembrie şi până în zorii zilei de 22 decembrie 1989).(4)

Ce s-a întâmplat la Gherla în acele zile de decembrie 1989?

Informatiile despre evenimentele din Timişoara şi alte mari oraşe ale ţării au ajuns în Gherla prin intermediul posturilor de radio „Europa Liberă” sau „Vocea Americii”. Evenimentele din Cluj-Napoca au fost narate de muncitorii, elevii şi studentii navetişti care soseau din acest important centru politic, economic şi cultural al Transilvaniei. 0 mărturie interesantă despre evenimentele din Cluj-Napoca din decembrie 1989 ne oferă Căprar Adrian din Gherla. Acesta, trimis la Cluj-Napoca de catre directorul comercial al C.P.L. Gherla, pentru aprovizionare, relatează: „Ajuns la B.J.A.T.M. Cluj, am constatat că nu mai era nimeni şi portarul m-a informat că oamenii sunt la demonstratie în oraş. M-am întors spre Gherla, neavând ce face. Pe drumul de întoarcere am văzut puhoaie de oameni ai muncii pe străzi, agitaţi şi o parte dintre aceştia erau din comunele apropiate, navetişti, pe care i-am adus cu furgonul la destintia lor.”
Starea de spirit a muncitorilor din întreprinderile gherlene era tensionată din cauza conditiilor de muncă şi mai ales a celor de viaţă. Această stare a fost amplificată de ştirile posturilor de radio străine, de tăcerea posturilor naţionale de radio şi TV şi mai ales de cuvântarea radiotelevizată a lui Nicole Ceuşescu, din 20 decembrie 1989, în care, înfierând evenimentele din oraşul de pe Bega, le-a atribuit „unor elemente huliganice”.

minervazamfir2În 17 decembrie 1989, ora 19, primarul Gherlii, Minerva Zamfir, i-a convocat pe şefii întreprinderilor din oraş, pe secretarii de partid şi pe şefii Miliţiei, Securitătii şi Gărzilor patriotice, la Comitetul orăşenesc de partid pentru a urmări împreună cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu la televizor şi pentru a lua măsurile care se impuneau în situatia dată. După şedinţă, s-a ordonat instituirea pazei duble de la întreprinderi, formată dintr-un cadru de conducere, ofiţerul de serviciu şi gărzi patriotice.
În 18 decembrie 1989 au fost organizate şedinţe în toate intreprinderile din oraş, cu participarea unui reprezentant al Comitetului orăşenesc de partid, în care au fost condamnate şi catalogate „huliganice” acţiunile revoltuţionare din Timişoara. Din aceeaşi zi a fost instituit serviciu permanent la Statul Major al Gărzilor patriotice, al cărui sediu era în Primărie (Druţă loan, Borbel loan şi maior Ciciovan Augustin).

Moartea generalului (sinucidere după unii, asasinat, după alţii) Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale în decembrie 1989, care a determinat armata să se revolte împotriva lui Ceauşescu, a dus la „accentuarea stării de tensiune a muncitorilor de la Întreprindrea „Someşul” Gherla. Fabrica fierbea la propriu de neliniştea creată şi de indignare”.(5)
Se pare că aceeaşi atmosferă domnea în rândul muncitorilor din celelalte întreprinderi şi în institutiile din oraş.

În 22 decembrie, zi în care se desfăşura mitingul din faţa CC al PCR, „tot efectivul fabricii „Someşul” se găsea în club şi urmărea transmisiunea, văzând inclusiv plecarea cu elicopterul a lui Ceauşescu”. La CPL (Combinatul de prelucrare a lemnului), muncitorii şi şefii lor „discutau pe la colturi, fiindu-le teamă despre ceea ce se va întâmpla în tară”.

În aceaşi zi de 22 decembrie, „începând cu ora 9, grupuri de manifestanţi au început să se organizeze în zona Băiţa, Fabrica de Sticlă, CPL, Cooperativa Lemnul, FCM Someşul, iar la ora 10 şi IGCL şi au început să se deplaseze cu lozinci, în mod paşnic, spre Piaţa Libertăţii. Pe parcurs s-au alăturat muncitorilor şi consumatorii care se aflau în restaurantele Transilvania, Pensiune, Cafe-Bar, Grădină şi altele, ajungând în faţa Consiliului Popular Gherla. Postul nostru de radio-emisie din parc, precum şi unele persoane ne-au anuntat că au pus stăpânire pe Consiliul Popular Orăşenesc şi au blocat intrarea în sediul Miliţiei. Ca urmare a situaţiei create, la ora 12 au încetat toate activitătile şi detinutii au fost introduşi în camere, s-au instalat posturi fixe pe căile de acces dinspre stăzile Andrei Mureşanu, Şt. O. losif, Abator şi Cetăţii”.(6)
In jurul orei 10, vitrina Librăriei din centrul oraşului era spartă, iar “operele” lui Ceauşescu dispăruseră. „Lumea pe stradă era agitată, dar evita discuţiile cu prietenii şi cunoştinţele cu privire la evenimente. La un moment dat, aflându-mă în fata farmaciei din centru, am auzit mare gălăgie in fata Primăriei, prilej cu care am observat-o pe primăriţa Zamfir şi pe cei de la Primărie şi Comitetul orăşenesc de partid, care fugeau la Militie, probabil sa fie protejati”.(7)
În jurul orei 10*, cei aflaţi în alimentare şi localuri publice sau pe stradă (la vestea încetării lucrului de către muncitori şi îndreptării spre centru) s-au adunat in faţa oraşului, strigând “Jos Ceausescu!”, “Jos primărita!”, fără să aibă nimeni curajul să urce în sediul clădirii administrative”.(3)
În jurul orei 10.30-11*, muncitorii de la CPL au aflat de la radio despre evenimentele din Bucureşti (fuga lui Ceuşescu cu elicopterul). 
La ora 12 s-a deplasat spre CPL “o coloană de circa 200 de oameni, care s-a aşezat la poarta întreprinderii, cerând muncitorilor să iasă afară şi să-i urmeze în centrul oraşului la o demonstrație anticomunistă şi anticeauşistă. Muncitorii noştri s-au raliat cu coloana venită şi au plecat spre centru”.(8)
Muncitorii de la Cooperativa „Lemnul”, FCM „Someşul” s-au organizat, ,,au închis atelierele şi au ieşit în stradă până la intersectia de la Fabrica de Spirt, unde s-au alăturat unei coloane ce venea de la CPL, Sticla (FSM) şi Meseriaşul, în jurul orelor 13, îndreptându-se spre centrul oraşului, la Primărie”.(9)

Muncitorii platformei industriale gherlene (aproximativ 2000 oameni) au sosit la Primărie în jurul orei 13.45.

În fata Primăriei se găseau alte sute de oameni (500), care, furioşi, nemultumiţi şi încurajaţi de fuga oficialilor, strigau lozinci anti Ceauşescu, anticomuniste.
În aceste momente de furie, bucurie şi speranţă, grupul din poarta Primăriei (Moldovan, ing. Peterfy Vasile) a pătruns pe uşa mică, apoi a deschis poarta mare şi a năvălit in curtea şi apoi in sediul clădirii oficiale. Grupul din care făceau parte ing. Peterfy Vasile şi Butuza Viorel a atacat-o pe primăriţa Zamfir Minerva, brev3ruscând-o. Revoluţionarii Ciobanu I., Mureşan Ioan şi Coşar Mircea “au vrut să spargă vitrina cu drapelul gărzilor patriotice, dulapurile şi birourile (…) ing. Peterfy a luat tabloul lui Ceauşescu, a deschis uşa de la balcon şi l-a aruncat în stradă, împreună cu “Operele alese” şi literatura comunistă. Pop Ovidiu, Ciobanu, Laping, Kantor, Merza şi alţii au intrat în celelalte birouri, au luat tablourile, drapelele şi le-au aruncat în curte, în stradă, obligând conducerea de partid şi de stat să se refugieze în sediul Miliţiei şi Securităţii.
Un alt grup s-a deplasat în curtea Bisericii Ortodoxe din parc, de unde a luat un târnăcop şi a dat jos de pe faţada Primăriei stema şi firmele (Comitetul Orăşenesc de Partid, Primăria Oraşului Gherla, Comitetul Orăşenesc Gherla al U.T.C., Sindicat).

Când lucrurile s-au mai potolit, conducerea de partid şi de stat era deja înlăturată, nemaifiind nici un pericol. Au apărut politicienii inlăturaţi din diferite funcţii, nemulțumiţi de rolul lor social şi dornici de putere, (…), dar şi unii care au suferit cumplit pe timpul comunismului, find închişi, deportaţi, (…)”.(3)
Un alt grup de cetăţeni „a blocat maşina Militiei, condusă de plutonierul Sabo, pe care a răsturnat-o, din cauză că grupul masiv postat în poarta Miliţiei a aflat că acolo sunt duşi în siguranţă primarul Minerva Zamfir, viceprimarul Simion Văcar, împreună cu Crişan Alexandru – comandantul Militiei şi loctiitorul lui, Tarţa. De asemenea, în grupul refugiat la Miliţie, într-un birou la etaj se mai găsea şi Sebeştean Simion, şeful Securităţii locale”. (8)
1989 militie gherla revolutie
Intentia oamenilor era de a intra în sediul Miliţei pentru a-i pedepsi pe conducătorii oraşului. De aceea, câţiva oameni au adus de pe şantierul Bisericii Ortodoxe din parc un butuc de lemn lung de aproximativ 1,5-2 metri, pentru a forta, prin metoda berbecului, porţile Militiei, „ca să-i scoată la socoteala poporului pe cei aflaţi înăuntru, solicitându-se listele cu informatorii din Gherla şi eliberarea tuturor arestatilor de la Militie”. (8)
În sediul Miliţiei orăşeneşti au intrat Fodor Gheorghe, Bunea Vasile şi Peterfy Vasile, cu misiunea de a preîntâmpina utilizarea armamentului din dotare, pe care l-au găsit închis şi sigilat din dimineata zilei de 17 decembrie 1989. Comandantul Miliţiei a fost condus la sediul Primăriei, de unde s-a adresat mulţimilor pentru a le linişti.
Revoluţionarii din sediul Primăriei au organizat primul miting anticomunist de la Gherla. Din initiativa lui Peterfy Vasile a fost adusă şi montată în balconul Primăriei o statie necesara desfăşurării mitingului. La miting au participat „circa 2500-3000 de oameni de toate vârstele şi profesiile, muncitori, ingineri, profesori, cadre sanitare cu pregătire medie, elevi etc.”
gherla revolutie 22 decembrie 1989 cluj
„Discursurile” din balconul Primăriei au diferit în functie de personalităţile prezente: Fodor Gheorghe, Bunea Vasile, Orza Radu, Moldovan Dutu, Peterfy Vasile, Rusu Dan, Pop Virgil, preotul Ioan Moraru etc.
Notarul Fodor Gheorghe s-a oferit să conducă oraşul până se va intra în normalitate, deoarece cunoaşte legile şi le ştie aplica. Profesorul Orza a condamnat regimul comunist. Preotul Ioan Moraru şi staretul Nanu Cleopa s-au străduit, prin cuvintele şi rugăciunile rostite, prin colindele interpretate, să liniştească spiritele încinse, să dirijeze mitingul pe un făgaş constructiv, să pună capăt vandalismului şi spiritului distructiv şi să preîntâmpine săvârşirea unor violenţe cu urmări nedorite. Bunea Vasile s-a erijat în delegatul Bucureştiului, implicându-se destul de mult în momentele zilei de 22 decembrie.
Comandantul Penitenciarului Gherla, lt. col. Rus Vasile, a fost informat de Statul său Major că la ora 11* (22 decembrie) „manifestanţii, în număr aproximativ de 2000, sunt adunati în Piata Libertății, un grup de persoane a pus stăpânire pe Primărie, iar un alt grup încearcă să intre în sediul Militiei să ia armament”.(3)
La ora 14 „şeful Securităţii, maior Sebeşteanu, solicita sprijin comandantului pentru a-i salva din incinta sediului Miliţei, unde era blocat întreg aparatul de Securitate şi Miliţie, elemente turbulente încercând să intre în forță pentru a distruge şi sustrage documente, armament şi să se răfuiască cu fostele organe de partid, ale Securităţii şi Militiei, care se aflau în sediul acesteia.
Ofiterul a solicitat în mod deosebit să i se trimită prin agent civil o portavoce a unităţii şi forţe pentru a fi salvati.(6)
În asemenea împrejurări, lt. col. Rus Vasile a hotărât să se implice direct în evenimentele din Gherla „pentru a preveni catastrofele care s-au întâmplat în noaptea de 21/22 decembrie 1989 la Cluj-Napoca, Alba-Iulia şi Cugir”.(3)
Deoarece în centrul oraşului erau peste 2000 de demonstranti paşnici, comandantul Penitenciarului a luat legătura prin telefon cu directorii întreprinderilor şi instituţiilor (Pop Virgil, Rusu Dan, Mureşan Vasile, Petean Silviu, Lădariu Gavrilă) pentru a se întâlni la ora 16 în biroul garii, „unde să hotărască ce este de făcut pentru a salva oraşul de la un eventual măcel sau alte neplăceri (…).
La ora 14, însotit de lt. major Gurzău şi de doi subofiteri, fără armament, dar cu drapele, ne-am deplasat cu Dacia-papuc la gară, unde mă aşteptau cei anuntati. Aici am stabilit să ne deplasăm la sediul Primâriei şi să vorbim manifestantilor să se abţină de la acte de vandalism şi să se comporte în mod civilizat (…). Manifestantii ne-au primit cu aplauze şi ovaţii, strigând “Armata e cu noi!”. Doi oameni de ordine ne-au însoţit în biroul primului secretar, unde erau de faţă, printre alţii, Bunea Vasile, Peterfy Vasile, Oltean Gh. Şerban. Am cerut să mi se aprobe să mă adresez manifestantilor din balcon, unde era instalat un microfon, la o staţie foarte puternică”.Cu aprobarea celor din biroul primăriţei, lt. col. Rus Vasile s-a adresat manifestanţilor, cărora le-a cerut „să nu săvârşească acte de vandalism, furturi, spargeri de magazine” şi să nu încerce să se înarmeze, aşa „cum au făcut cei de la Turda şi Câmpia Turzii, unde s-au înfruntat între ei”. De asemenea, a precizat că „va lua măsuri de pază a oraşului şi de prevenire a oricăror acte nedemne”. La întrebările manifestantilor, a afirmat că „în Penitenciarul Gherla nu sunt detinuti politici, iar eliberarea detinutilor ar fi o mare greşeală în asemenea momente”. In acelaşi timp, lt. col. Rus Vasile a cerut manifestantilor să „elibereze şoseaua pentru a nu îngreuna circulaţia (…), dar unii au cerut cu insistenţă să li se dea armament, refuzând să se coboare de pe poarta sediului Miliţiei”. Cereau, de asemenea, dosarele cu informatorii de la Miliţie şi Securitate. A făcut apel la calm şi raţiune, încercând să-i facă pe oameni să înţeleagă că pentru „refugiaţii din sediul Militiei sunt legi şi vor fi condamnaţi”.
În timpul tratativelor purtate cu profesorul Orza Radu şi alţi manifestanti din poarta Miliţiei, „spiritele s-au încins (…), cereau pedepsirea vechii conduceri de partid şi a Securităţii, iar cei din stradă cereau arme deoarece se anuntase că la Cluj-Napoca ajunseseră grupuri de terorişti (…). În aceste împrejurări, am ordonat (lt. col. Rus Vasile) lt. major Gurzău şi celor doi subofiteri să spargă zidul dintre Militie şi un garaj al Primăriei să-i introducă pe toti din sediul Militiei în autoduba care venea după colete şi să-i ducă sub escortă la Penitenciar, unde să fie tinuti în stare de arest, ordin transmis prin statie, iar cpt. Cardaşol să pregătească două camere în biroul de sub poarta cetăţii. Totodată, i-am ordonat să doteze Dacia-camionetă cu o puşcă-rnitralieră şi cartuşe de război (…) şi să o trimită în centrul oraşului, iar 15 subofiteri (…) să fie înarmaţi şi dotaţi cu cartuşe de război şi să fie trimişi la Primărie pentru paza oraşului împotriva teroriştilor”.

În timpul tratativelor cu cei din fata porţii Miliţiei, lt. major Gurzău i-a raportat comandantului său că „primul secretar Zamfir Minerva, vicepreşedintele Văcaru, secretarul doi Roman Macavei, şeful Securitătii Sebeştean {…) precum şi alte cadre MI sunt depuse la Penitenciar. (…). Era ora 15,30″.(3)

În toiul evenimentelor din 22 decembrie 1989 s-au primit telefoane anonime, din care rezulta că oraşul Gherla va fi atacat de terorişti, „după terminarea aeroportului Cluj-Napoca”. S-a căzut de acord să se solicite sprijinul comandantului Penitenciarului Gherla. Pentru mai multă siguranţă, grupul de revoluţionari aflaţi în biroul primăriţei a cerut sprijinul unităţilor militare din Dej. A fost trimis la sediul Primăriei un pluton de soldaţi din Dej, condus de căpitanul Miclea Ilie, cu misiunea de a păstra ordinea în oraş şi în vecinătatea acestuia şi pentru a se preîntâmpina actele de vandalism şi haos.(10)
Un grup de initiativă, alcătuit din notarul Fodor Gheorghe, inginerul Pop Virgil, Căprar Adrian, Bunea Vasile, lt. col. Rus Vasile, preotul loan Moraru, stareţul Nanu Cleopa, ing. Peterfy Vasile, ing. Borbel loan, Farcaş Tiberiu, dr. Nanu Honorius, Pop Ovidiu, Pastrama Vasile, prof. Marin Gheorghe, prof. Orza Radu, prof. Nicula Alexandru, Chendrean Valentin, Druţă loan, Fodor Vasile, Mureşan Gavril, Utu Cornel, Blăjan Tutu şi Moldovan Dutu a hotărât constituirea Consiliului Orăşenesc Gherla al FSN, în cadrul unei şedinţe la care să fie chemaţi toti şefii întreprinderilor şi instituţiilor din oraş.

La propunerea lui Bunea Vasile, discutată cu Fodor Gheorghe, căpitanul Miclea Ilie, maiorul Ciciovan Augustin şi Fodor Viorel, s-a hotărât organizarea unor patrule mixte, formate din militari, miliţie şi gărzi patriotice, pentru a asigura paza unităiilor economice importante, a gării, băncii şi CEC-ului, pentru a asigura ordinea în oraş şi localităţile învecinate.

In biroul fostului viceprimar Văcaru Simion s-a format, în seara zilei de 22 decembrie 1989, Consiliul orăşenesc al Frontului Salvării Nationale, avându-l ca preşedinte pe notarul Fodor Gheorghe.

In jurul orei 21, majoritatea şefilor de întreprinderi şi instituţii, răspunzând chemării noului organism politic constituit ad-hoc, erau în sala mică de şedinte de la Primărie. La întrunire a participat şi „un numeros public, pe baza delegării celor de jos, respectiv a revoluţionarilor”.
La interventia lui Fodor Gheorghe şi Bunea Vasile, cu ajutorul şefilor de unităţi, s-a făcut un bilant al produselor alimentare şi nealimentare şi al medicamentelor care se găseau în depozite. S-a hotărât să fie scoase la vânzare toate produsele şi să se ia legătura cu „directorul Pura de la Bonţida” pentru a asigura cantităţile de carne necesare oraşului (7 tone de carne). De asemenea, s-a ridicat problema asigurării pazei înarmate la bazinele cu apă potabilă de pe deal (din partea sud-estică a oraşului), la gară, bancă, telefoane, podurile de la intrarea şi ieşirea din oraş, precum şi la alte puncte importante. S-a cerut medicilor Petean Silviu şi Nanu Honorius să dispună pregătirea unei salvări dotate cu medicamente, oxigen, calmante, perfuzii, instrumentar medical şi chirurgical, care să stea la dispoziţia noilor organe în caz de nevoie.
Întrunirea a fost marcată de momente tensionate produse de diferite grupuri de interese. Fiecare încerca să-şi impună propriile interese. Majoritatea celor prezenţi nu-i doreau în noul organism politic pe „foştii conducători de unităţi”.(10)

În ziua de 22 decembrie, în jurul orei 18, grupuri de deţinuţi din Penitenciarul Gherla, „au scandat Jos Ceauşescu!, Libertate!, Nu mai stăm în puşcării, vrem să mergem la copii!”

La ora 18 s-a primit telefon de la Inspectoratul MI Cluj ca deţinuţii Kun Ferenţ şi Toşa Vasile să fie puşi în liberate din ordinul inspectorului MI, lucru confirmat şi de generalul Ghiorghiu. Li s-a dat echipamentul şi banii de transport, fiind puşi în libertate la ora 19, după ce în prealabil li s-a explicat cauza liberării lor”. (6)
Noaptea de 22/23 decembrie a fost calmă, lt. col. Rus Vasile fiind când la Penitenciar (unde deţinuţii camerei 42 cereau să fie puşi în libertate sau păziţi de armată), când la Primărie, unde a stat toată noaptea cu preotul Ioan Moraru, Peterfy Vasile, Dutu Moldovan şi altii, „iar in piaţă erau circa 25-50 de tineri”. Tot în acea noapte, „arhiva Securităţii a fost dusă la Penitenciar, iar ulterior pe bază de inventar, în prezenţa lui Sebeştean, a fost predată armatei”.(3)
În dimineaţa zilei de 23 decembrie, membrii FSN-ului local s-au întrunit la Primărie pentru a rezolva problemele impuse de siutaţia creată prin înlăturarea structurilor politice comuniste. Noul organism politic, deşi constituit cu o seară înainte, n-a putut să funcţioneze normal, deoarece au început să apară tot felul de interese, care s-au finalizat prin contestarea preşedintelui Fodor Gheorghe. Nemultumit de contestatiile făcute la adresa lui, notarul Fodor Gheorghe a plecat fără a da explicaţii, gestul său fiind interpretat ca o demisie tacită.
În seara zilei de 23 decembrie a fost ales un nou Consiliu orăşenesc al FSN, preşedinte fiind numit Oltean Gheorghe Şerban.(23)
„Psihoza teroriştilor” a fost deosebit de presantă începând cu ziua de 24 decembrie, când s-au înteţit zvonurile conform cărora Gherla va fi atacată dinspre Cluj-Napoca (anunţuri telefonice anonime facute în mod repetat la anumite intervale de timp). S-au luat măsuri pentru întărirea pazei podurilor peste râul Someş, de la Băita şi Buneşti, unde au fost trimise grupe de militari şi gărzi patriotice înarmate, sub comanda căpitanului Miclea Ilie de la U.M. 01020 Dej. O asemenea grupă a fost amplasată şi în zona Oborului de vite pentru a preîntâmpina un atac terorist din această directie.
In după-amiaza zilei de 24 decembrie, ora 16, Oltean Gheorghe Şerban a convocat o şedinţă a FSN local, în cadrul căreia au fost „aduşi maiorul Sebeştean Simion – şef al Securităţii locale, plutonierul Oşorhean loan – lucrător al Securitării” şi alţii. Lucrătorii Securităţii au fost aduşi din Penitenciarul Gherla, unde li s-a asigurat trei zile protectie, pentru a „jura credinţă noii puteri”. Conştienţi de noua situaţie creată în urma evenimentelor din zilele de 22-23 decembrie, lucrătorii Securităţii au depus jurământ faţă de noua putere din Gherla, instalată pe cale revolutionară, fiind, apoi, „lăsaţi să plece la domiciliile lor” după ce au semnat „un angajament scris”. (9) Soţii Zamfir, împreună cu Săplăcan, fostul şef al Restaurantului Băile Băiţa, au cerut să rămână în continuare sub protecţia conducerii Penitenciarului. (6)
In cadrul şedinţelor Consililui Orăşenesc Gherla al FSN s-a pus problema constituirii organelor provizorii ale administratiei locale. Astfel, în şedinţa sa din 8 ianuarie 1990, întrunită în „baza prevederilor Decretului-lege privind organizarea şi functionarea organelor locale ale administratiei de stat”, s-a hotărât cu unanimitate de voturi componenţa conducerii Primăriei oraşului Gherla:
  1. Oltean Gh. Serban – primar
  2. Pop I. Emil – secretar
  3. Fodor V. Vasile – membru
  4. Dorolţi V. Vasile – membru
  5. Brehar O. Tiberiu – membru
Printr-o adresă a Primăriei oraşului Gherla din 27 ianuarie 1990, se cerea IGCL aprobarea pentru detaşarea lui Oltean Gh. Şerban (şef birou plan, personal, învăţământ, retribuire) la această institutie „începând cu data de 8 ianuarie 1990, până la constituirea noilor organe, după alegerile generale din 20 mai 1990″.

Numirea lui Oltean Gh. Şerban ca primar al oraşului a produs schimbări în componenţa Consiliului orăşenesc al FSN. Preşedinte al acestui organism politic a fost ales „prin ridicare de mâini” inginerul Esztegar loan, vicepreşedinte Druţă Eugen, iar secretar Moldovan Dutu.

Printr-o adresă a Primăriei oraşului Gherla din 27 ianuarie 1990, se cerea IGCL aprobarea pentru detaşarea lui Oltean Gh. Şerban (şef birou plan, personal, învăţământ, retribuire) la această institutie „începând cu data de 8 ianuarie 1990, până la constituirea noilor organe, după alegerile generale din 20 mai 1990″.
Numirea lui Oltean Gh. Şerban ca primar al oraşului a produs schimbări în componenţa Consiliului orăşenesc al FSN. Preşedinte al acestui organism politic a fost ales „prin ridicare de mâini” inginerul Esztegar loan, vicepreşedinte Druţă Eugen, iar secretar Moldovan Dutu.

Într-o şedintă săptămânală a Consiliului Orăşenesc Gherla al FSN, din 25-26 ianuarie 1990, care dezbătea şi rezolva cererile adresate acestui organism politic, Moldovan Dutu a citit „cererea unui grup de cetăţeni de etnie maghiară, prin care se solicita aprobarea ca la Scoala Generală Nr. 2, de pe strada Dragoş Vodă din Gherla, elevii romăni să fie scoşi afara şi redistribuiţi la celelalte şcoli, iar Şcoala Generala Nr. 2 să fie transformata in şcoală cu predare în limba maghiară”. Printre semnatari a fost şi inginerul Esztegar loan, preşedintele în exercitiu al Consiliului Orăşenesc al FSN. „I s-a reproşat lui Esztegar Ioan că el, care este pus în fruntea oraşului sa facă dreptate şi să analizeze obiectiv cererile ce se depun, tocmai el semnează astfel de cerere şi deci nu mai prezinta încrederea cetăţenilor oraşului Gherla, făcând favoruri unei etnii, respectiv celei maghiare, aspect ce va crea tensiuni între români şi maghiari”. După acest incident, Esztegar loan a părăsit ,,sala de şedinţă în vociferările celor prezenţi”, locul lui fiind luat de inginerul Pop Virgil, care a rămas preşedintele Consiliului Provizoriu al Unităţii Naţionale până la alegerile din 20 mai 1990. (11)

* în realitate, plecarea lui Nicolae Ceaușescu din sediul CC din București a avut loc abia în jurul orei 12.30, probabil trecerea timpului a jucat feste memoriei celor care au făcut declarații privind desfășurarea evenimentelor, n.r.

(1) Raportul lt. maj. Lungu Vasile din 23 decembrie 1989 (Penitenciarul Gherla)
(2) Raportul plt. maj. Chifa Viorel din 23 decembrie 1989 (Penitenciarul Gherla)
(3) Marturia col.(r) Rus Vasile, fostul comandant al Penitenciarului Gherla
(4) Gherghe David, Secvente clujene, in Magazin istoric, anul XXIV, nr. 10/1990, p.3-5
(5) Ing. Pop Virgil, Declaratie cu privire la evenimentele desfasurate la Gherla in perioada 22.12.1989-30.03.1990
(6) Jurnal de evidenta a desfasurarii evenimentelor din decembrie 1989, redactat de Statul Major constituit in Penitenciarul Gherla, in 17 decembrie 1989
(7) Declaratia prof. Orza Radu privind succesiunea evenimentelor petrecute in decembrie 1989 la Gherla
(8) Caprar Adrian, Declaratie referitoare la evenimentele petrecute la Gherla in perioada 21-25 decembrie 1989
(9) Ing. Pop Virgil, Declaratie cu privire la evenimentele desfasurate la Gherla in perioada 22.12.1989-30.03.1990
(10) Bunea Vasile, Declaratie privind implicarea in evenimentele din decembrie 1989 de la Gherla
(11) Arhiva Primariei municipiului Gherla, Dosar 1990, Hot. 1/8.01.1990; Adresa Primariei orasului Gherla nr. 233/27.01.1990

Extras din Ioan Campean, Vasile Bunea s.a. – „Gherla pe treptele istoriei”, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2004, pp. 351-362. Multumim preotului Ioan Moraru pentru imaginile puse la dispozitie

vezi pe acelasi subiect

Revoluția din decembrie 1989 – lupta pentru putere – cine să conducă Gherla? VIDEO

 

Revoluția din decembrie 1989 la Gherla – amintiri cu un martor al evenimentelor – VIDEO

sus(0)jos(2)

1 comentariu

  1. Ca o completare; pentru asigurarea linistii in acea debandada la primarie a mai participat si profesorul de sport Horvath Dorin cu elevii de la sectia de culturism infiintata de el(pentru cine-si aduce aminte)

    sus(0)sus(0)

Lasă un răspuns