„Am fost un elev mediocru la școală. Eram clasa a șasea sau a șaptea, taică-miu deschisese Realitatea. «Băi, prietene, mi-a spus la un moment dat, voi plătiți chirie aicea, mîncați, eu nu mai pot să-mi permit. Eu îți dau bani, nu e nici un fel de problemă, dar tu trebuie să muncești la vară, ca să îți plătești datoriile astea.
Ca să nu te duci tu să-ți cauți loc de muncă, că nu o să poți tu să-ți găsești, îți ofer două alternative. Prima: să muncești în televiziune, și a doua, în deratizare, să omori gîndaci și șobolani. Uite care e povestea: dacă media ta generală, anul ăsta, e peste opt, muncești în televiziune. Dacă e sub opt, la șobolani.» Eu eram de 6-7. Am tras foarte tare anul ăla și am terminat anul cu 7,97. Îmi lipseau trei sutimi. «Uite ce scrie în carnet», mi-a zis tata. Și pac, la șobolani. Cîștigam opt milioane de lei vechi pe lună, un salariu destul de bun, prin 2000-2001. Plecam dimineața, la 7,30, la opt eram la sediu, apoi plecam pe teren. Dădeam cu pompele pentru gîndaci, puneam substanțe în subsoluri. Intram pe la oameni prin casă. Vedeam lucruri fabuloase. Am intrat într-un apartament unde totul era vechi, am dat cu pompa și au ieșit zeci de gîndaci din aragaz. Am făcut de două ori purici, o dată am intrat într-un subsol inundat și mi-a intrat apa în cizme, că era nivelul mai mare decît nivelul cizmelor. După aia, m-a lăsat tata și-n Realitatea. Eram mai mic și îi terorizam pe toți angajații de la Realitatea să mă învețe și pe mine. Lucram part-time, eram tot timpul pe acolo cînd puteam.”
(…)
Cu taică-său se ceartă, dar nu pe chestii de business. Prigoană senior a cumpărat niște căsoaie la Gherla, unde vrea să facă un muzeu. „Acele investiții nu pot să le înțeleg. E vorba de trei case armenești, pe care el le-a refăcut. Dar dacă lui îi plac, asta este. Eu nu le-aș fi făcut.” „Ce bătăi mi-a dat tata, nu vrei să știi! Ce curea, știi ce palmă grea are? A făcut și patru ani de box. Cred că de asta m-am și maturizat mai repede, de la bătăile din copilărie.”
citeste articolul integral in Kamikaze